Citate latine - Nenorocire

Din aceste pricini, acele lacrimi. Hinc illae lacrimae. (Terentius, Andria)

Din nenorocirile altora trag, de obicei, invataminte cei prevazatori. Cautis pericula prodesse aliorum solent. (Phaedrus, Fabulae)

Cine suporta cu rabdare o nenorocire si-a usurat pe jumatate povara. Commode, qui calamitatem fert, iam dimidio oneris levatus est.

Zile nefericite. Nefasti dies.

Tu nu ceda in fata nenorocirilor, ci infrunta-le si mai curajos. Tu ne cede malis, sed contra audentior ito! (Vergilius, Aeneis)

Se vad plutind ici si colo putini naufragiati pe genunea de apa nesfarsita. Apparent rari nantes in gurgite vasto.

Pana si reamintirea unei nenorociri trecute constituie o alta nenorocire. Post calamitatem memoria alia est calamitas. (Syrus, Sententiae)

Sarpele sta ascuns in iarba. (Proverb: Nenorocirea vine de unde nu te astepti). Latet anguis in herba. (Vergilius, Bucolica)

Vai de cei invinsi! Vae victis ! (Livius, Ab Urbe Condita)

Nenorocirea vine mai repede cand nu se tine seama de ea. Citius venit periculum cum contemnitur.

Intr-o situatie grea, mustrarea este cruda. Crudelis est in re adversa obiurgatio

Nu exista nici un rau in care sa nu fie si ceva bun. Malum quidem nullum est sine aliquo bono. (Plinius Senior, Historia Naturalis)

Fulgerul este orb. Brutum fulmen.

Dupa ce ai ajuns la necaz e prea tarziu sa-l mai poti evita. Serum cavendi tempus in mediis malis. (Seneca Philosophus, Thyestes)

Aceasta zi trebuie insemnata cu o pietricica neagra. Nigro notanda lapillo (dies)

De multe ori, la nenorocire, multi dintre prieteni devin dusmani. Plerumque in calamitate ex amicis inimici existunt. (Caesar, Commetarii de Bello civili)

O minte clarvazatoare, la nenorocire, se asteapta sa-i vina norocul si se teme de nenorocire cand este intr-o situatie frumoasa. Sperat infestis, metuit secundis, Alteram sortem bene preparatum, Pectus. (Horatius, Odae)

Cel mai bine suporta necazurile cei care si le ascund. Optime miserias ferunt qui abscondunt. (Curtius, Historia Alexandri Magni)

Cel care a fost fericit mai inainte, in caz de nenorocire, se socoteste de doua ori nefericit. Bis ille miser est ante qui felix fuit.

E placut sa privesti de pe uscat, in siguranta, sfortarile celui ce se lupta cu marea in mijlocul vanturilor. Suave, mari magno turbantibus aequora ventis. E terra magnum alterius spectare laborem. (Lucretius, De rerum natura)