O minte clarvazatoare, la nenorocire, se asteapta sa-i vina norocul si se teme de nenorocire cand este intr-o situatie frumoasa.
Sperat infestis, metuit secundis,
Alteram sortem bene preparatum,
Pectus.
(Horatius, Odae)
Rareori o nenorocire vine singura.
Raro ulla calamitas sola venit.
Vai de cei invinsi!
Vae victis !
(Livius, Ab Urbe Condita)
Din aceste pricini, acele lacrimi.
Hinc illae lacrimae.
(Terentius, Andria)
E placut sa privesti de pe uscat, in siguranta, sfortarile celui ce se lupta cu marea in mijlocul vanturilor.
Suave, mari magno turbantibus aequora ventis.
E terra magnum alterius spectare laborem.
(Lucretius, De rerum natura)
Dupa ce ai ajuns la necaz e prea tarziu sa-l mai poti evita.
Serum cavendi tempus in mediis malis.
(Seneca Philosophus, Thyestes)
Cel care a fost fericit mai inainte, in caz de nenorocire, se socoteste de doua ori nefericit.
Bis ille miser est ante qui felix fuit.
Din nenorocirile altora trag, de obicei, invataminte cei prevazatori.
Cautis pericula prodesse aliorum solent.
(Phaedrus, Fabulae)
Adversis etenim frangi non esse virorum.
Barbatii adevarati nu se lasa doborati de necazuri.
(Silius Italicus, Punica)
De multe ori, la nenorocire, multi dintre prieteni devin dusmani.
Plerumque in calamitate ex amicis inimici existunt.
(Caesar, Commetarii de Bello civili)
Copy Protected by Chetan's WP-CopyProtect.