O minte clarvazatoare, la nenorocire, se asteapta sa-i vina norocul si se teme de nenorocire cand este intr-o situatie frumoasa.
Sperat infestis, metuit secundis,
Alteram sortem bene preparatum,
Pectus.
(Horatius, Odae)
Adversis etenim frangi non esse virorum.
Barbatii adevarati nu se lasa doborati de necazuri.
(Silius Italicus, Punica)
Se vad plutind ici si colo putini naufragiati pe genunea de apa nesfarsita.
Apparent rari nantes in gurgite vasto.
Din aceste pricini, acele lacrimi.
Hinc illae lacrimae.
(Terentius, Andria)
Tu nu ceda in fata nenorocirilor, ci infrunta-le si mai curajos.
Tu ne cede malis, sed contra audentior ito!
(Vergilius, Aeneis)
Din nenorocirile altora trag, de obicei, invataminte cei prevazatori.
Cautis pericula prodesse aliorum solent.
(Phaedrus, Fabulae)
Cel care a fost fericit mai inainte, in caz de nenorocire, se socoteste de doua ori nefericit.
Bis ille miser est ante qui felix fuit.
Zile nefericite.
Nefasti dies.
Aceasta zi trebuie insemnata cu o pietricica neagra.
Nigro notanda lapillo (dies)
Dintre mai multe rele sa alegi pe cel mai mic.
Ex malis eligere minima oportet.
(Cicero, De officiis)
Cine suporta cu rabdare o nenorocire si-a usurat pe jumatate povara.
Commode, qui calamitatem fert, iam dimidio oneris levatus est.
Rareori o nenorocire vine singura.
Raro ulla calamitas sola venit.
Vai de cei invinsi!
Vae victis !
(Livius, Ab Urbe Condita)