O minte clarvazatoare, la nenorocire, se asteapta sa-i vina norocul si se teme de nenorocire cand este intr-o situatie frumoasa.
Sperat infestis, metuit secundis,
Alteram sortem bene preparatum,
Pectus.
(Horatius, Odae)
E placut sa privesti de pe uscat, in siguranta, sfortarile celui ce se lupta cu marea in mijlocul vanturilor.
Suave, mari magno turbantibus aequora ventis.
E terra magnum alterius spectare laborem.
(Lucretius, De rerum natura)
Rareori o nenorocire vine singura.
Raro ulla calamitas sola venit.
Cel mai bine suporta necazurile cei care si le ascund.
Optime miserias ferunt qui abscondunt.
(Curtius, Historia Alexandri Magni)
Zile nefericite.
Nefasti dies.
Pana si reamintirea unei nenorociri trecute constituie o alta nenorocire.
Post calamitatem memoria alia est calamitas.
(Syrus, Sententiae)
Din aceste pricini, acele lacrimi.
Hinc illae lacrimae.
(Terentius, Andria)
Fulgerul este orb.
Brutum fulmen.
Cel care a fost fericit mai inainte, in caz de nenorocire, se socoteste de doua ori nefericit.
Bis ille miser est ante qui felix fuit.
Nu exista nici un rau in care sa nu fie si ceva bun.
Malum quidem nullum est sine aliquo bono.
(Plinius Senior, Historia Naturalis)
Nenorocirea vine mai repede cand nu se tine seama de ea.
Citius venit periculum cum contemnitur.
Adversis etenim frangi non esse virorum.
Barbatii adevarati nu se lasa doborati de necazuri.
(Silius Italicus, Punica)
Din nenorocirile altora trag, de obicei, invataminte cei prevazatori.
Cautis pericula prodesse aliorum solent.
(Phaedrus, Fabulae)
Aceasta zi trebuie insemnata cu o pietricica neagra.
Nigro notanda lapillo (dies)
Intr-o situatie grea, mustrarea este cruda.
Crudelis est in re adversa obiurgatio
Copy Protected by Chetan's WP-CopyProtect.