O minte clarvazatoare, la nenorocire, se asteapta sa-i vina norocul si se teme de nenorocire cand este intr-o situatie frumoasa.
Sperat infestis, metuit secundis,
Alteram sortem bene preparatum,
Pectus.
(Horatius, Odae)
Se vad plutind ici si colo putini naufragiati pe genunea de apa nesfarsita.
Apparent rari nantes in gurgite vasto.
Din nenorocirile altora trag, de obicei, invataminte cei prevazatori.
Cautis pericula prodesse aliorum solent.
(Phaedrus, Fabulae)
Tu nu ceda in fata nenorocirilor, ci infrunta-le si mai curajos.
Tu ne cede malis, sed contra audentior ito!
(Vergilius, Aeneis)
De multe ori, la nenorocire, multi dintre prieteni devin dusmani.
Plerumque in calamitate ex amicis inimici existunt.
(Caesar, Commetarii de Bello civili)
Pana si reamintirea unei nenorociri trecute constituie o alta nenorocire.
Post calamitatem memoria alia est calamitas.
(Syrus, Sententiae)
Din aceste pricini, acele lacrimi.
Hinc illae lacrimae.
(Terentius, Andria)
Intr-o situatie nefericita, buna dispozitie reduce jumatate din neajuns.
Bonus animus in mala re dimidium est mali.
(Plautus, Pseudolus)
Copy Protected by Chetan's WP-CopyProtect.