Din nenorocirile altora trag, de obicei, invataminte cei prevazatori.
Cautis pericula prodesse aliorum solent.
(Phaedrus, Fabulae)
Cel mai bine suporta necazurile cei care si le ascund.
Optime miserias ferunt qui abscondunt.
(Curtius, Historia Alexandri Magni)
Zile nefericite.
Nefasti dies.
Din aceste pricini, acele lacrimi.
Hinc illae lacrimae.
(Terentius, Andria)
Rareori o nenorocire vine singura.
Raro ulla calamitas sola venit.
Adversis etenim frangi non esse virorum.
Barbatii adevarati nu se lasa doborati de necazuri.
(Silius Italicus, Punica)
Vai de cei invinsi!
Vae victis !
(Livius, Ab Urbe Condita)
Cel care a fost fericit mai inainte, in caz de nenorocire, se socoteste de doua ori nefericit.
Bis ille miser est ante qui felix fuit.
Pana si reamintirea unei nenorociri trecute constituie o alta nenorocire.
Post calamitatem memoria alia est calamitas.
(Syrus, Sententiae)
Tu nu ceda in fata nenorocirilor, ci infrunta-le si mai curajos.
Tu ne cede malis, sed contra audentior ito!
(Vergilius, Aeneis)
Nu exista nici un rau in care sa nu fie si ceva bun.
Malum quidem nullum est sine aliquo bono.
(Plinius Senior, Historia Naturalis)
De multe ori, la nenorocire, multi dintre prieteni devin dusmani.
Plerumque in calamitate ex amicis inimici existunt.
(Caesar, Commetarii de Bello civili)
Nenorocirea vine mai repede cand nu se tine seama de ea.
Citius venit periculum cum contemnitur.
Copy Protected by Chetan's WP-CopyProtect.