O minte clarvazatoare, la nenorocire, se asteapta sa-i vina norocul si se teme de nenorocire cand este intr-o situatie frumoasa.
Sperat infestis, metuit secundis,
Alteram sortem bene preparatum,
Pectus.
(Horatius, Odae)
Cine suporta cu rabdare o nenorocire si-a usurat pe jumatate povara.
Commode, qui calamitatem fert, iam dimidio oneris levatus est.
Pana si reamintirea unei nenorociri trecute constituie o alta nenorocire.
Post calamitatem memoria alia est calamitas.
(Syrus, Sententiae)
Zile nefericite.
Nefasti dies.
Nenorocirea vine mai repede cand nu se tine seama de ea.
Citius venit periculum cum contemnitur.
Se vad plutind ici si colo putini naufragiati pe genunea de apa nesfarsita.
Apparent rari nantes in gurgite vasto.
Adversis etenim frangi non esse virorum.
Barbatii adevarati nu se lasa doborati de necazuri.
(Silius Italicus, Punica)
Tu nu ceda in fata nenorocirilor, ci infrunta-le si mai curajos.
Tu ne cede malis, sed contra audentior ito!
(Vergilius, Aeneis)
Cel care a fost fericit mai inainte, in caz de nenorocire, se socoteste de doua ori nefericit.
Bis ille miser est ante qui felix fuit.
E placut sa privesti de pe uscat, in siguranta, sfortarile celui ce se lupta cu marea in mijlocul vanturilor.
Suave, mari magno turbantibus aequora ventis.
E terra magnum alterius spectare laborem.
(Lucretius, De rerum natura)
Cel mai bine suporta necazurile cei care si le ascund.
Optime miserias ferunt qui abscondunt.
(Curtius, Historia Alexandri Magni)
Dupa ce ai ajuns la necaz e prea tarziu sa-l mai poti evita.
Serum cavendi tempus in mediis malis.
(Seneca Philosophus, Thyestes)
Copy Protected by Chetan's WP-CopyProtect.