Actuala lume occidentală rămâne sub imperiul raționalismului, pozitivismului și scientismului care au apărut în secolele al XVIII-lea și al XIX-lea și, cu aroganță și infantilism, l-au negat pe Dumnezeu și viața de apoi. Sub pretextul de a face omul fericit, această ideologie limitată la preocupările materiale și pământești a vrut să stârpească orice sentiment religios, orice dorință de veșnicie, orice abordare spirituală; dar, în loc să elibereze individul și să emancipeze masele, le-a înrobit unor idoli precum progresul, banii, plăcerea, notorietatea și sinele atotputernic.
Negarea transcendenței divine și a unei lumi invizibile nu-i face pe oamenii moderni mai liberi sau mai fericiți, dar de ea beneficiază politicienii lacomi și șarlatanii care își vând sistemul sau rețetele lor de bunăstare, tuturor stăpânilor ca să nu gândească... Cetățeanul se găsește redus la starea pasivă de consumator și spectator, absoarbe tot timpul zgomote, imagini, sloganuri, fără spirit critic, îngrozitor de obedient. Lipsit de interioritate și de relații de viață cu ceilalți, este sortit virtualului, rețelelor de socializare, mirajului ecranelor.
Astfel, polemiști, pelerini ai Absolutului precum Bloy, Péguy, Bernanos, Berdiaev, Soljenițîn au denunțat acest lucru cu mult înaintea mea, dar vocile lor profetice rămân „neauzite”. Filosofii greci și romani și profeții biblici vorbesc și ei despre vremuri de fericire și mângâiere, dar acestea nu au nicio legătură cu rețetele de dezvoltare personală și cu nenumăratele terapii. Fericirea de aici de pe pământ nu este altceva decât a trăi conform Binelui, a dobândi înțelepciune, a-ți înălța sufletul și a contempla realitățile cerești și, de asemenea, a răspândi semințe de frumusețe și iubire în jurul tău.
© CCC
Singurul viitor al viitorului este acela de a deveni trecut. Când viitorul se aruncă asupra noastră, este atât de dornic să se schimbe în trecut, încât ia doar pentru o clipă, cât un suspin, cât un clipit, cât o fulgerare, forma fragilă a prezentului. Aproape că s-ar putea susține că timpul are o singură idee: să sară peste etapa prezentului.
(Într-o zi voi pleca fără să fi spus totul)
© CCC
Întreaga lume este o serie de miracole, dar suntem atât de obişnuiţi cu ele încât le considerăm lucruri obişnuite.
© CCC
Cultivă-ți imaginația, iubește-o, dă-i nesfârșite forme noi, dar nu o lăsa să te înșele. Apreciază lumea, străbate-o, studiază-i căile, dar nu te lăsa stăpânit de ea... A deține bunuri și lucruri în idei este singurul bine pur pe care îl poți obține; a le poseda fizic sau legal este o povară și o capcană.
(Persoane și locuri)
© CCC
I-a fost dat voinței să schimbe lumea, așa cum i-a fost dat CUVÂNTULUI să o creeze.
(Filosofie morală și socială)
© CCC
…așa că fiecare zi a adus o nouă coborâre în profunzimile existenței concrete și o nouă înălțare spre culmile abstracțiunii.
(Gloria imperiului)
© CCC
Lumea şi viaţa nu sunt nimic fără cărţi.
Evoluția lumii poate fi comparată cu un spectacol de artificii care tocmai s-a încheiat: câteva dâre roșii, cenuşă și fum. Stând pe cenuşa bine răcită, vedem estomparea lentă a soarelui şi încercăm să ne amintim strălucirea dispărută a originii lumilor.
© CCC
Să știi că intreaga lume e o oglindă.
In fiecare atom sunt sute de sori aprinsi.
Dacă despici inima unei singure picături de apă,
Din ea apar o sută de oceane limpezi.
Dacă cercetezi fiecare fir de praf,
Mii de Adami pot fi descoperiti.
Un univers este ascuns într-un bob de mei.
Totul s-a adunat in punctul prezentului.
Din fiecare punct al acestui cerc sunt extrase mii de forme.
Fiecare punct, în rotația sa în cerc,
Este cand un cerc,
Cand o circumferinta care se rotește.
© CCC
Toată literatura occidentală provine din Iliada și Odiseea în care sunt deja prezente temele războiului, călătoriilor, dragostei, prieteniei și pasiunilor.
© CCC
Lumea nu e purtată pe umeri de Atlas, ci de femeie… și cum se mai joacă uneori cu ea, de parc-ar fi o minge!
Când am sosit eu pe lume, totul era pus la punct. În jurul meu se etalau comori. N-aveai decât să le culegi. Sunt liberă să trăiesc unde și cum vreau, să citesc, să gândesc ce vreau, să ascult pe cine vreau.
(Cartea fericirii)
Toată lumea pare să stea la pândă ca un șoim în cuibul său.
(Colomba)
© CCC
Ești tânăr să vorbești despre moarte, spuse împăratul, uitându-se la bufon. Învață mai degrabă să trăiești, să te bucuri de darurile oferite de un zeu atât de risipitor și necunoscut: căldura soarelui, răcoarea mării la amiază, mirosul pădurii seara, caii galopând peste câmpie. Ești bogat pentru că ești în viață. Chiar și nefericirea este încă viață. Învață să iubești și să te bucuri și, de asemenea, învață să suferi. Și, când va veni timpul, vei învăța să mori.
(Gloria imperiului: un roman, o istorie)
© CCC
La 85 de ani, Florin Piersic trage o dureroasă concluzie:
La câtă răutate este în lume, mă întreb cum de ne mai îndură Dumnezeu...
Nu mai aveți nimic sfânt pe lume! Așa s-o făcut lumea de rea, că mă mir că se mai face ziuă.
Veți un nume pentru această lume? O soluție pentru toate enigmele sale?... Această lume este voința de putere și nimic altceva.
(Voința de putere, 1896-1911)
Copy Protected by Chetan's WP-CopyProtect.