O, femeie, tu nu ești numai plămada măiestrită a lui Dumnezeu, ci, dimpotrivă, și a oamenilor.
Ei te-nveșmântă mereu cu frumusețe din inima lor.
Poeții îți țes un văl din firele de aur ale-nchipuirii; maeștrii penelului dăruiesc mereu nemurire nouă chipului tău.
Marea îți dăruie perlele; ascunzișurile pământului – aurul; grădina verii – florile; să te-nvăluie, să te-acopere, să te facă mai de preț.
Strălucirea din inima oamenilor s-a răspândit peste tinerețea ta.
Tu ești pe jumătate femeie, pe jumătate vis...
(Poemul 59, Grădinarul)
(trad. Iv. Martinovici)
O cântare înaltă, o laudatio în eternitate, de o remarcabilă puritate, a femeii muză inspiratoare a creatorului în cadrul artelor.
Pentru cele mai multe femei, un barbat si o viata fac o lume.
Trebuie ales intre a iubi femeile si a le cunoaste; nu exista ceva intermediar.
As fi de acord, de bunavoie, ca femeile ne sunt superioare, daca acest lucru le-ar face sa renunte sa se pretinda egalele noastre.
Je conviendrais bien volontiers que les femmes nous sont supérieures, si cela pouvait les dissuader de se prétendre nos égales.
Femeile sunt ca suspansul. Cu cât trezesc mai mult imaginația, cu atât provoacă mai mult emoții.
(Hitchcock și arta, coincidențe fatale)
© CCC
Copy Protected by Chetan's WP-CopyProtect.