Vorbeşte-ncet, urmează înainte
Cu glasul tău, izvor de mângâiere,
Căci vorba ta-i ca lamura de miere
Şi înţelesul ei e prea cuminte.
Să pot să te privesc încet – n-aş cere.
Nimica alta, scumpe înger sfinte,
Când ochii tăi îmi spun fără cuvinte
Ş-arată milă, dragoste, durere.
Tu, idol scump şi dulcea mea lumină,
Rămâi în braţul meu întotdeauna
Căci numai ţie al meu suflet se închină.
Vorbeşte-ncet, priveşte-mă într-una...
De chipul tău viaţa mea e plină:
Pot fi minuni, ca tine nu-i niciuna.
(Vorbeşte-ncet)
A nu iubi nu e nimica, a nu putea iubi e grozav.
Dragostea pe care o poți măsura este întotdeauna foarte săracă.
Copy Protected by Chetan's WP-CopyProtect.