Citate de Anatole France

Un vers frumos e ca un arcus purtat pe fibrele noastre sonore. Nu sunt gandurile lui, ci propriile noastre ganduri, pe care poetul le face sa cante in noi. Cand ne vorbeste de o femeie pe care a iubit-o, el ne trezeste delicios de dulce in suflete iubirile si durerile noastre trecute. Poetul e un evocator. Cand il intelegem, suntem tot atat de poeti ca dansul. Toti cati suntem, purtam in noi cate un exemplar din fiecare din poetii nostri, pe care nimeni nu-l cunoaste, si care va disparea pentru totdeauna, odata cu toate variantele lui, cand vom inceta sa mai simtim. Si credeti oare, ca am iubi intr-atata pe liricii nostri daca ne-ar vorbi despre altceva, decat despre noi?

Pentru o femeie, o idee are întotdeauna un chip. © CCC

Recomand pentru orice curs de bază despre Generația Beat să vă familiarizați cu „Idiotul”, prințul Mîșkin. El a fost ideea lui Dostoievski despre cea mai frumoasă ființă umană pe care și-o putea imagina, crearea unui sfânt în literatură. © CCC

Legea e moarta cand triumfa sceleratii.

Exista un principiu: sa judeci omul dupa fapta.

Daca esti posedat de o idee, o vezi pretutindeni, chiar ii simti mirosul.

Orice fiinta omeneasca e o creatura diferita in fiecare dintre cei care o privesc.

Valoarea unei idei nu are absolut nimic de-a face cu sinceritatea celui care o emite. Dupa toate probabilitatile, cu cat omul este mai nesincer, cu atat ideea va fi mai pur rationala, deoarece in acest caz ea nu va fi influentata nici de dorintele, nici de prejudecatile lui.

Nu iubim cu adevarat decat atunci cand iubim fara motive.

O raza venita din soare nu poate fi murdarita niciodata de praful ce intalneste in drumul ei. Tot asa, o idee pornita dintr-o inteligenta superioara nu poate fi acoperita de praful rautatii omenesti.

Ideile sunt cele ce conduc lumea.

Durerea… nimic mai bun ca sa-ti largeasca spiritul.

Nu poti sa dispretuiesti stiinta fara sa dispretuiesti ra­tiunea; nu poti dispretui ratiunea fara a dispretui pe om.

Educatia nu inseamna cat de mult ai retinut, si nici macar cat de multe cunosti.

Cu cat ma gandesc mai mult la viata omeneasca cu atat sunt mai convins ca trebuie sa-i dam Mila si Ironia ca martori  si ca judecatori, asa precum egiptenii chemau asupra mortilor lor pe zeita Isis si pe Mephtis. Ironia si Mila sunt doua sfetnice minunate; una zambind, ne face viata amabila; cealalta, care plange, ne-o face sacra. Ironia pe care o invoc eu nu este cruda. Ea nu-si bate joc nici de iubire, nici de frumusete. E blanda si binevoitoare. Rasul ei potoleste mania si tot ea ne invata sa glumim pe seama railor si a prostilor, pe care, fara ea, am putea avea slabiciunea sa-i uram.

O fapta-n sine nu dovedeste nimic. Gramada faptelor, in schimb, totalitatea, greutatea lor alcatuiesc valoarea unei fiinte umane.

Faptul ca o idee pare greu de inteles nu inseamna neaparat ca trebuie s-o respingi.

Singurul mobil al tuturor actiunilor omenesti: fericirea, fericirea cea cu neputinta de atins.

Vremea, in scurgerea ei, raneste sau ucide sentimentele cele mai aprinse si cele mai gingase. Slabeste admiratia, luandu-i hrana ei de capetenie: surpriza si mirarea; distruge iubirea si nebuniile ei divine, clatina credinta si speranta, despoaie toate nevinovatiile.

Sa nu uiti ca ideile sunt ca si samanta. Nu reprezinta nimic, daca vrei sa te rasplateasca imediat. Dar daca o vei semana si o vei uda...