O, femeie, tu nu ești numai plămada măiestrită a lui Dumnezeu, ci, dimpotrivă, și a oamenilor.
Ei te-nveșmântă mereu cu frumusețe din inima lor.
Poeții îți țes un văl din firele de aur ale-nchipuirii; maeștrii penelului dăruiesc mereu nemurire nouă chipului tău.
Marea îți dăruie perlele; ascunzișurile pământului – aurul; grădina verii – florile; să te-nvăluie, să te-acopere, să te facă mai de preț.
Strălucirea din inima oamenilor s-a răspândit peste tinerețea ta.
Tu ești pe jumătate femeie, pe jumătate vis...
(Poemul 59, Grădinarul)
(trad. Iv. Martinovici)
O cântare înaltă, o laudatio în eternitate, de o remarcabilă puritate, a femeii muză inspiratoare a creatorului în cadrul artelor.
Singurul mijloc prin care, intr-o clipa, intreaga fiinta a omului poate fi redesteptata, este iubirea.
Nu exista prilej mai minunat pentru daruire decat sa poti da, zi de zi, tot ce ai mai bun si mai adevarat unei fiinte cu sufletul deschis.
Tirania omului fata de om este mult mai cumplita decat toate celelalte cruzimi de pe lume.
Fiecare dintre noi trebuie sa respecte anumite limite; de indata ce le-ai depasit cat de putin, nu mai poti sti unde ai sa te opresti.
- Luna, ce astepti?
- Astept sa salut soarele si sa dispar in fata lui.
Nu te uita în urmă, ci priveşte cu curaj tot ce ţi-a hărăzit soarta. Mergi înainte cu bucurie, adună-ţi toate puterile pentru a alege binele din tot ce vei avea de înfruntat.
Copy Protected by Chetan's WP-CopyProtect.