Cat de felurite sunt infatisarile prin care moartea il ameninta pe bietul muritor: marea, sabia, accidentele…
Quam varia leti genera mortalem trahunt: pontus et ferrum et doli.
(Seneca Philosophus, Hippolytus)
Nimeni nu stie in ce moment va veni moartea.
Incertum est quo tempore mors ventura sit.
Nu mai ajuta la nimic sa-i tii mortului cuvantari la mormant.
Nihil iuvat ad sepulcrum mortuo narrare logos.
(Plautus, Bacchides)
Moartea inseamna sfarsitul necazurilor.
Finis miseriae mors est.
Somnul este ruda cu moartea.
Consanguineus Leti Sopor.
(Vergilius, Aeneis)
Cel care li-e drag zeilor moare tanar.
Quem di diligunt.
Adolescens moritur.
Dupa moarte nu mai exista nimic.
Post mortem nihil est.
Moartea livida loveste cu acelasi picior in colibele saracilor si in palatele regilor.
Pallida mors aequo pulsat pede pauperum tabernas,
Regumque turres.
(Horatius, Odae)
Despre morti, nimic altceva decat de bine (numai de bine).
De mortuis nil nisi bene.
Suntem haraziti mortii atat noi, cat si toate ale noastre.
Debemur morti nos nostraque.
(Horatius, Ars Poetica)
Nimeni nu poate scapa de moarte.
Mortem effugere nemo potest.
(Cicero, Philippicae)
A trait.
Vixit.*
*Formula prin care romanii anuntau decesul cuiva.
Toti dorim sa fim laudati dupa moarte.
Omnes mortales sese laudarier optant.
(Ennius, Annales)
Aceeasi moarte ne asteapta pe toti.
...sed omnes una manei nox.
Moartea ii face pe toti egali.
Aequat omnes cinis.
(Seneca Philosophus, Epistulae)
A malis mors abducit, non a bonis.
De rele ne îndepărtează moartea, nu de bine.
(Cicero)
Copy Protected by Chetan's WP-CopyProtect.