Cat de felurite sunt infatisarile prin care moartea il ameninta pe bietul muritor: marea, sabia, accidentele…
Quam varia leti genera mortalem trahunt: pontus et ferrum et doli.
(Seneca Philosophus, Hippolytus)
Moartea este sfarsitul firesc al vietii si nu o pedeapsa.
Mors naturae finis est, non poena.
(Cicero, Pro Milone)
Nu mai ajuta la nimic sa-i tii mortului cuvantari la mormant.
Nihil iuvat ad sepulcrum mortuo narrare logos.
(Plautus, Bacchides)
Dupa moarte.
Post mortem.
Despre morti, nimic altceva decat de bine (numai de bine).
De mortuis nil nisi bene.
Moartea ii face pe toti egali.
Aequat omnes cinis.
(Seneca Philosophus, Epistulae)
Cel care li-e drag zeilor moare tanar.
Quem di diligunt.
Adolescens moritur.
Nimeni nu poate scapa de moarte.
Mortem effugere nemo potest.
(Cicero, Philippicae)
A plecat la stramosi. (A decedat.)
Abiit ad maiores.
Moartea livida loveste cu acelasi picior in colibele saracilor si in palatele regilor.
Pallida mors aequo pulsat pede pauperum tabernas,
Regumque turres.
(Horatius, Odae)
A trait.
Vixit.*
*Formula prin care romanii anuntau decesul cuiva.
Dupa moarte nu mai exista nimic.
Post mortem nihil est.
Nimeni nu stie in ce moment va veni moartea.
Incertum est quo tempore mors ventura sit.
Copy Protected by Chetan's WP-CopyProtect.