Cat de felurite sunt infatisarile prin care moartea il ameninta pe bietul muritor: marea, sabia, accidentele…
Quam varia leti genera mortalem trahunt: pontus et ferrum et doli.
(Seneca Philosophus, Hippolytus)
Nimeni nu poate scapa de moarte.
Mortem effugere nemo potest.
(Cicero, Philippicae)
Suntem haraziti mortii atat noi, cat si toate ale noastre.
Debemur morti nos nostraque.
(Horatius, Ars Poetica)
Moartea livida loveste cu acelasi picior in colibele saracilor si in palatele regilor.
Pallida mors aequo pulsat pede pauperum tabernas,
Regumque turres.
(Horatius, Odae)
Somnul este o imagine a mortii.
Somnus est imago mortis.
(Cicero, Tusculanae Disputationes)
Cel care li-e drag zeilor moare tanar.
Quem di diligunt.
Adolescens moritur.
Leacul impotriva mortii nu se gaseste in gradini.
Contra vim mortis non est medicamen in hortis.
Nu mai ajuta la nimic sa-i tii mortului cuvantari la mormant.
Nihil iuvat ad sepulcrum mortuo narrare logos.
(Plautus, Bacchides)
Nimeni nu stie in ce moment va veni moartea.
Incertum est quo tempore mors ventura sit.
A trait.
Vixit.*
*Formula prin care romanii anuntau decesul cuiva.
Despre morti, nimic altceva decat de bine (numai de bine).
De mortuis nil nisi bene.