Citate despre Aripi

Zborul spre înălțimi susține fanteziile copilăriei noastre, ne stimulează capacitatea de a visa. © CCC

Pasarea are cuibul ei, paianjenul, panza lui, si omul, prietenia. (Casatoria cerului si a iadului) © CCC

Dumnezeu, un rautacios care ne-a deschis spatiul fara sa ne dea aripi. (Jurnal) © CCC

Și vine o altă vârstă, când ne punem problema cum să ajungem la îndepărtata stea, la Luceafărul nostru? Ca să ajungi la stea trebuie, ca orice grec antic, să treci prin Hades? În doctrina orfică a grecilor antici, Hadesul – similar iadului – este un pasaj infernal de trecere (e Infernul însuşi), pasaj prin care cei iniţiaţi, curăţaţi de păcate, vor depăşi toate capcanele şi vor trece dincolo, în Câmpiile Elizee: un fel de Rai al creştinilor, similar cu Universul initial al hinduşilor. Şi când va fi românul iniţiat? Zborul cosmic este desigur o uimitoare performanţă, deoarece supune voinţei noastre de înălţare nişte legi ale naturii; dar nu în sensul învingerii gravitaţiei este generat sublimul, ci în sens spiritual. Vrem să depăşim spiritul de greutate, să trecem peste forţa negativă ce ne atrage spre micime, spre lut. Una este zborul de ordin pur fizic, şi alta zborul spiritual, fapt recunoscut şi de Rilke în Sonetul către Orfeu (I, 23). Soluţia înălţării o găsim şi în “Amintire", în acea amintire a originii divine a omului şi obligaţiei sale de a se purifica (prin adăpare de la izvorul Mnemosynei - opusă Uitării sau Lethei care îi permite să se lase pradă plăcerii de moment).

Aripa o ai sau nu o ai.

Într-un grăunte de nisip să vezi o lume, În fiecare floare de pe câmpuri, Paradisul. Să ții în palmă infinitul Și veșnicia într-o oră. (Căsătoria cerului și a iadului) © CCC

Eu nu am cautat, in toata viata mea, decat esenta zborului! Zborul - ce fericire!

Se spune ca pasari calatoare, care trec noaptea in carduri peste orase, se zapacesc de lumina ce-o imprastie acestea in intuneric, si pana in zori tot dau ocol orasului, nestiind incotro s-apuce; instinctele noastre mari si mici sunt ca aceste pasari: lumina constiintei le zapaceste…

Harnica albina nu are timp pentru tristete. © CCC

Nici o pasare nu are zbor prea inalt, daca nu zboara cu aripi proprii.

Privighetoare-a nopţii, ce aştri făcuţi plângeri ce flori făcute-acorduri, în inima ta cântă? Tu, pasăre-a plăcerii, din ce grădini cu îngeri sorbi apa cea curată ce-ţi moaie guşa sfântă? Ca vocea ta să fie-n triumf stăpână peste noaptea de mai, ce muzici se despletesc în spaţii naintea ta, din pieptul tău mic suind pe creste, imense ca o mare şi-un cer de incarnaţii? Oare atlazul lunii ţi-astupă fina urnă cu giuvaiere-azure, frumoase şi fidele? Un zeu îţi cântă-n suflet? Din ce adânc nocturnă eternitate ciocul tău ciuguleşte stele? (O privighetoare)

Vulturul nu a pierdut niciodata mai mult timp decat atunci cand a consimtit sa primeasca lectii de la corb. (Casatoria cerului si a iadului) © CCC

Calea excesului duce catre palatul intelepciunii. (Casatoria cerului si a iadului) © CCC

De n-ai regretat niciodata ca n-ai aripi pentru a nu pangari natura cu pasii cruzi ai omului, n-ai iubit niciodata acest pamant.

Privighetoarea inteleapta canta fiecare cantec de doua ori.

Nu exista inaltimi de neatins, ci numai aripi prea scurte.

Un prost nu vede acelasi copac ca un intelept. (Casatoria cerului si a iadului) © CCC

Dorinta reprimata se stinge treptat pana cand nu mai ramane decat umbra dorintei. (Casatoria cerului si a iadului) © CCC

Cel ce nu indrazneste sa priveasca soarele in fata nu va fi niciodată o stea. © CCC

Albina zboară chiar și deasupra celei mai frumoase flori. Proverb rus © CCC