Toti oamenii traiesc – constient sau inconstient – in virtutea unui principiu, in virtutea unui ideal, adica in virtutea a ceea ce ei considera adevar, frumusete, bine.
Indoielile noastre sunt tradatori, care ne fac sa pierdem binele pe care l-am putea face – indepartandu-ne de la incercarea de a-l face.
Nu ceea ce te face fericit este bine, ci numai ceea ce este bine te face fericit. Fara moralitate nu este posibila nici o fericire.
Va veni, va veni cu siguranta vremea aceea a desavarsirii, cand omul, cu cat va fi mai incredintat in mintea lui de apropierea unui viitor mai bun, cu atat mai putin va avea nevoie sa-si caute in acest viitor motivele actiunilor sale; atunci el va faptui binele pentru bine, si nu pentru ca nu stiu ce arbitrare rasplati sunt stabilite, care si-au avut alta data rostul unic sa-i fixeze si sa-i intareasca privirea sovaitoare spre a putea descoperi rasplatile intrinseci, mai bune, ale binelui.
In fiecare seara, inainte de a adormi, fa examenul constiintei tale; invinuieste-te pentru greselile facute si bucura-te de binele pe care l-ai facut.
Ad utilitatem vitae omnia consilia factaque nostra dirigenda sunt.
Toate planurile si faptele noastre trebuie sa fie orientate spre binele vietii.
(Tacitus, Dialogus de oratoribus)
Priveste inauntrul tau; acolo vei gasi izvorul binelui, izvor nesecat; dar sapa necontenit.
Daca iei un rol peste puterile tale, ai sa-l joci rau; iar cel pe care l-ai fi putut juca bine, nejucat ramane.
Omul sa stie de unde vine, unde se duce, ce e binele, ce e raul, ce sa urmareasca, de ce sa se fereasca, care este criteriul dupa care va deosebi ce-i de dorit de ce-i de respins, cum se foloseste nebunia patimilor, cum se infraneaza chinurile spaimelor.
Oamenii si problemele au fiecare punctul lor de perspectiva; pe unii, spre a-i judeca bine, trebuie sa-i privesti de aproape, altii pot fi mai exact apreciati de la distanta.