Datoria noastra e in raport cu intentia binefacatorului. Cantarim nu cat de mare este darul, ci din ce intentie porneste.
Oamenii nu numai ca uita binefacerile si insultele, dar ajung sa-i urasca pe cei care le-au facut binele si sa-i ierte pe cei ce i-au jignit, recunostinta si razbunarea parandu-li-se, deopotriva, forme greu suportabile ale sclaviei.
Trebuie sa gasim recompensa in faptele noastre insesi: o binefacere nu e un ban dat cu dobanda.
Este o dubla binefacere sa dai un ajutor repede celui lipsit.
Inopi beneficium bis dat, qui dat celeriter.
(Syrus, Sententiae)
Cine nu stie sa faca binele, in zadar il asteapta de la altii.
Beneficium dare qui nescit, iniuste petit.
Ce neplacut e sa-ti para rau ca ai facut un bine!
Quam miserum est, bene quod feceris, factum queri!