Bunatatea care ia nastere din oboseala provocata de suferinta este o eroare mai mare decat suferinta.
Sunt oameni rai care ar fi mai putin primejdiosi daca nu li s-ar intampla sa fie uneori si buni.
Omul bun este acela care se straduieste sa realizeze in el insusi si care contribuie la a se realiza si la altii idealul cel mai inalt de inteligenta, putere si dragoste, din care ar rezulta fericirea universala…Caracterul esential al bunatatii este dezinteresarea in vederea intregului din care omul face parte.
Cine nu izbuteste cu duhul blandetii, nu o va scoate la capat nici cu severitatea.