Idealul unui zeu este de a deveni om, stiind ca isi va regasi puterea, iar visul omului, este de a deveni zeu fara a-si pierde personalitatea.
A avea un ideal inseamna a avea o oglinda. Intr-un ideal te speli ca intr-o apa curata. Intr-o oglinda iti speli chipul obosit, potrivindu-ti-l pana cand te accepti sa fii.
Ca sa se realizeze macar o parte in viata, idealurile in sine ale spiritului trebuie sa fie cu totul irealizabile, absolut utopice.
Cu totii avem idealuri in viata sau, cel putin, ar trebui sa le avem… daca mi-as pierde idealurile, as pierde totul.
Toti oamenii traiesc – constient sau inconstient – in virtutea unui principiu, in virtutea unui ideal, adica in virtutea a ceea ce ei considera adevar, frumusete, bine.
Ca sa-ti justifici existenta, ai nevoie nu numai de paine, ci si de o idee morala.
Unii traiesc fara niciun ideal, fara nicio tinta: trec prin lume ca niste fire de paie pe un rau. Nu merg ei, ci curentul ii duce.
Mergi, lucreaza, nu te opri, nu te multumi cu atat; ai totul de invatat, totul de facut, totul de cucerit pentru a-ti implini viata asa cum trebuie.