Plangem nenorocirile dusmanilor nostri mai degraba din orgoliu decat din bunatate; spre a-i face sa simta ca stam deasupra lor, le dam semne de mila.
Mila este o indemanatica prevedere a nenorocirilor ce ne pandesc; ajutam pe altii pentru ca si ei sa ne ajute in imprejurari asemanatoare. Clementa este, aparent, o varietate a milei. In realitate, ea se practica uneori din, vanitate, alteori din lene, adeseori din frica, si aproape intotdeauna din toate aceste trei motive laolalta.
Fiindca am cunoscut nefericirea, ma straduiesc sa-i ajut pe cei napastuiti.
Non ignora mali, miseris sucurrere disco.
(Vergilius, Aeneis)
Natura, care ne-a dat lacrimile, declara ca ea harazeste neamului omenesc inimi duioase; aceasta este partea cea mai buna a sensibilitatii noastre.
Humano generi dare se natura fatetur
Quae lacrimas dedit; haec nostra pars optima sensus.
(Juvenalis, Satirae)