Ceea ce voi numiti progres e pus in miscare de doua motoare: oamenii si intamplarile. Dar ceea ce e trist e ca din cand in cand e nevoie de ceva exceptional. Pentru evenimente, ca si pentru oameni, trupa obisnuita nu e de ajuns. Printre oameni e nevoie de genii si printre evenimente – de revolutii. Marile accidente sunt legea si ordinea lucrurilor, alcatuirea lumii nu se poate lipsi de ele.
Progresul este caracteristic omului. Viata speciei umane, in general, se cheama progres. Pasirea laolalta a oamenilor se numeste progres.
Fiecare epoca isi are problemele ei, si prin rezolvarea lor omenirea face un pas inainte… Fiecare epoca isi inchipuie ca lupta ei este cea mai importanta dintre toate. Aceasta este credinta propriu-zisa a epocii, pentru care ea traieste si moare.
Mai presus de toata suferinta cu care omenirea plateste fiecare pas inainte, nu exista oare un tel necunoscut si indepartat, ceva superior, bun, drept, definitiv, catre care mergem fara sa stim si care ne umple inima de nevoia indarjita de a trai si de a spera?
Daca ii chemati pe oameni sa porneasca inainte, trebuie neaparat sa le aratati si calea pe care sa mearga. Daca, fara a arata calea, aruncati acest cuvant in acelasi timp unui calugar si unui revolutionar, trebuie sa recunoasteti ca ei vor merge pe cai cu totul diferite.
Libertatea si progresul constitute nu numai telul artei, dar si al intregii vieti.
Oamenii cu adevarat progresisti sunt cei care au ca punct de plecare un respect profund pentru trecut.
Pentru a progresa, nu este suficient sa doresti să acţionezi, trebuie mai intai sa stii in ce mod sa acţionezi.
Pour progresser, il ne suffit pas de vouloir agir, il faut d’abord savoir dans quel sens agir.
(Hier et demain)