Admira energia cuplurilor care vizitau Veneţia forfotind ca insectele.
(Marea întorsătură)
© CCC
Cine este atât de frivol ca un francez? Cine merge, ca el, la Veneția, ca să vadă gondole?
(Reflecții și maxime)
© CCC
(Orașe): Roma cea sfântă, Bologna cea învățată, Genova cea superbă, Florența cea frumoasă, Veneția cea bogată.
Proverb francez
© CCC
Nici un colț al pământului nu a dat naștere, mai mult decât Veneția, acestei conspirații a entuziasmului.
(Viața rătăcitoare)
© CCC
Primul lucru care izbește simțul mirosului călătorului care sosește la Veneţia este absenţa totală a parfumului de gunoi de cal.
© CCC
În prezent trecem prin perioada nefastă a secolului al XIX-lea. Timp de zece ani, a existat un aparent declin al civilizației; Veneţia înlănțuită, Ungaria încătuşată, Polonia torturată, pedeapsa cu moartea peste tot.
(Fapte și vorbe)
© CCC
Hugo se referă aici la vremurile tulburi pe care Europa le traversa, el însuși fiind nevoit să plece în exil din Franța, timp de nouăsprezece ani, întorcându-se abia după abdicarea lui Napoleon al III-lea.
Scrisul, ca şi iubirea, nu are sens decât dacă eşti dispus să-ți pierzi echilibrul. Să părăseşti ţărmul. Să lași uscatul, să te scufunzi în apele râului, să te laşi purtat. Desigur, există un risc care merită asumat: în iubire, ca și în scris, îți poți pierde viața.
(Scrisul și viața)
© CCC
Omul crede în miracole. Chiar și în cele mai dramatice circumstanțe, el crede că poate trece peste ele. Acesta este probabil motivul pentru care reușește să se ridice și în infern.
(Pentru că nimic nu durează)
© CCC
De ani de zile, timpul părea liniar, în ciuda obstacolelor, șocurilor, devierilor. Până în ziua în care o cădere mai profundă va spulbera cele mai mici repere.
(Judecata lui Léa)
© CCC
Mi-e teamă să te revăd. Poate că ar fi fost mai bine să ne oprim aici, așa cum am făcut timp de șase ani, conform unui acord tacit între noi: să nu ne revedem, niciodată, să păstrăm această noapte lungă și ireală adânc în noi, ca un secret care ne aparține doar nouă. Poate că, de fapt, accidentul este cel al întâlnirii noastre, nu al tăcerii care a urmat. Viețile sunt atât de fragile, atât de incerte. Uneori credem că temelia lor este solidă, ne minunăm de cât de departe am ajuns, apoi, deodată, într-o clipă orbitoare, se sfărâmă, se spulberă împotriva unui vis. Cine se poate proteja de asta? Cine se poate crede suficient de puternic pentru a nu cădea niciodată, pentru a nu-și dori să cedeze la ceea ce pentru o clipă l-a făcut să leșine? Mi-e teamă să te revăd, dar cât sunt de fericită.
(O perioadă nebună)
© CCC