Am stat în Veneția pe Puntea Suspinelor,
Palat, de-o parte și temniță, de alta.
(Pelerinajul lui Childe Harold, 1812-1818)
Puntea Suspinelor (în italiană, Ponte dei Sospiri) a fost construită la începutul secolului al XVII-lea pentru a lega camerele de interogatoriu din Palatul Dogilor cu închisoarea, palatul fiind despărțit de aceasta doar printr-un canal.
Această punte-pasarelă, acoperită, are două coridoare paralele și trece peste Rio de Palazzo o de Canonica (Râul Palatului sau Râul Canonicului).
Numele Puntea Suspinelor sugerează oftatul prizonierilor duși în fața judecătorilor, în timpul ultimei lor priviri spre Veneția. Era așadar ultima imagine a libertății pentru cei ce urmau să-și încheie zilele în închisoare.
Există mai multe poduri cu același nume, în special în Cambridge și Oxford.
Puntea a fost denumită astfel de poetul englez Lord Byron, într-unul dintre poemele sale din secolul al XIX-lea, Pelerinajul lui Childe Harold.
Ideea că o naţiune poate ajunge la prosperitate cu ajutorul taxelor este una dintre cele mai rudimentare iluzii care a încurcat vreodată mintea umană.
În Veneția cea roșie,
Nici o barcă nu se clintește,
Nici un pescar nu e în apă,
Nici un felinar nu e aprins.
(În Veneția cea roșie, 1828)
© CCC
Datoriile mele faţă de Veneţia, datorii de onoare, dacă au existat vreodată, erau greu de suportat.
(Confesiuni)
© CCC
Plănuiesc să fiu la Veneția pe la începutul lunii iunie și abia aștept. Nu-mi va păsa de pictura venețiană de care sunt îndrăgostit.
(Corespondență, 9 aprilie 1851)
© CCC
Admira energia cuplurilor care vizitau Veneţia forfotind ca insectele.
(Marea întorsătură)
© CCC
Cine este atât de frivol ca un francez? Cine merge, ca el, la Veneția, ca să vadă gondole?
(Reflecții și maxime)
© CCC
(Orașe): Roma cea sfântă, Bologna cea învățată, Genova cea superbă, Florența cea frumoasă, Veneția cea bogată.
Proverb francez
© CCC
Nici un colț al pământului nu a dat naștere, mai mult decât Veneția, acestei conspirații a entuziasmului.
(Viața rătăcitoare)
© CCC