Femeile vor cu orice pret ca barbatii sa renunte la cele trei atribute prin care sunt definiti: emotionalitatea restrictiva, inhibitia afectiunii si preocuparea pentru succes. Ele vor iubire. Dar, culmea, sunt atrase exact de cei care corespund atributelor de mai sus. S-ar indragosti ele, oare, de barbati sensibili si emotivi, mangaietori si plini de tandrete ca o mama si neanimati de ambitii de ascensiune sociala?”
Că ești soție sau iubită a unui artist sau scriitor celebru te duce la același lucru.
Nu-i asa ca amanuntul biografic poate schimba in bine viata cuiva? Dar de ce oare unii au parte de unul sau mai multe amanunte biografice care-i fac fericiti, iar altii au parte de unul sau mai multe amanunte biografice ingrozitoare, cumplite? Nimeni nu stie. Oamenii prefera sa creada ca altcineva le dicteaza viata. Ca altcineva le deseneaza cursul vietii…
Copiii nu duc la coeziunea in cuplu decat intr-un cuplu banal, in lumea banala. Si atunci ei, fiind tema comuna a unui cuplu, se desprind, isi fac propria viata si poate aparea, atat de adesea, o complicitate secundara a parintilor de a se lipi impreuna de copiii-adulti ca bunici.
Dragostea nu este un dat, pur si simplu. Trebuie sa arati ca esti aleasa, iar a fi aleasa inseamna ca cineva trebuie sa faca ceva pentru a-si obtine aleasa.
Multe flori lucesc în lume,
Multe flori mirositoare!
Dar ca voi, mici lăcrămioare,
N-are-n lume nici o floare
Miros dulce, dulce nume!
Voi sunteţi lacrimi de îngeri
Pe pământ din cer picate,
Când prin stele legănate
A lor suflete curate
Zbor vărsând duioase plângeri.
Sunteţi fragede şi albe
Ca iubita vieţii mele!
Cu voi, scumpe strugurele,
Albe mărgăritărele,
Primăvara-şi face salbe.
Dar deodată vântul rece
Fără vreme vă coseşte!
Astfel soarta crunt răpeşte
Tot ce-n lume ne zâmbeşte…
Floarea piere, viaţa trece!
(Lăcrămioare)
Vrei educație? Păi de unde? Ai uitat când reclamai profesorul că ți-a tras de urechi odrasla pentru că era obraznică? Când l-ai mutat la o alta școală, vezi doamne că aceea e mai ,,cu moț”, ajungând sa îți ruinezi copilul și școala?….
De-aia n-ai o țară ca afară! Pentru că te doare la bască de lege, de țară (pe care o înjuri pe unde te duci), pentru că te doare în flecul de la pantof de toți și toate, chiar și de mamă-ta, de copilul tău și pentru că, oricât ai primi tot ți se pare prea puțin cât timp vine altul și-ți promite mai mult.
Ai cerut, dar n-ai dat nimic în schimb! Nici măcar un ,,Bună ziua” îngrijitoarei care spăla scara blocului sau măcar… un pet în lada de gunoi!…
Ce-ai făcut tu, române? Îți spun eu: ți-ai furat căciula singur! Nu te-ai limitat la căciulă, ai furat o bucată de traversă să o vinzi la fier vechi și acum te plângi că faci cu trenul 10 ore în loc de 3, ai furat componente din sistemul de irigații și apoi te-ai plâns că îți omoară seceta culturile, ți-ai tăiat bucata de pădure și apoi ai țipat, ca din gură de șarpe, când casa ți-a luat-o la vale, ți-ai păcălit la cântar clientul intrat la tine în magazin, apoi ai dat din colț în colț că nu mai ai vânzare, ți-ai vândut pământul ca să-ți cumperi BMW apoi ai jelit că n-ai ce mânca, ți-ai aruncat gunoaiele în râuri, in lacuri, pe stradă, în parc, apoi ai fost indignat că este mizerie, ți-ai deschis firma și ți-ai bătut joc de angajați, apoi te-ai văitat că ai dat faliment.
Să-ți mai spun? Ba, ți-ai învățat și copilul că necinstea și lipsa de respect te fac ,,șmecher” și plin de bani.
La 85 de ani, Florin Piersic trage o dureroasă concluzie:
La câtă răutate este în lume, mă întreb cum de ne mai îndură Dumnezeu…
Nu mai aveți nimic sfânt pe lume! Așa s-o făcut lumea de rea, că mă mir că se mai face ziuă.