Citate despre Alegere

Dragostea nu este doar un zambet, nu este doar o floare, dragostea este un suflet ranit si apoi vindecat de altul.

Iubirea adevarata te face intotdeauna mai bun.

O poveste de dragoste ideala poate fi traita doar prin corespondenta.

Dragostea mea nu-i ratacire, nici zigzag de incantare suprema si disperare fara fund. Iubesc cum respir: egal, iremediabil si pentru totdeauna.

Dragostea este un egoism in doi.

Întrebam aseară luna gânditoare: – Dacă prin poiene a rămas o floare Neculeasă încă pentru draga mea, – Dacă sus, pe dealuri, pe poteci uitate, Pretutindeni unde m-ai văzut cu ea, Raza ta sfioasă printre crengi străbate De-mi încurcă paşii luminoase fire, Deşteptând în cale câte-o amintire, – Dacă până-n ziuă visurile trec Dar rămân în suflet, – pentru ce să plec?…   – Du-te-n lumea largă, pentru totdeauna, Trist şi singur du-te, du-te! zice luna.   Şi-ntrebai lumina sufletului meu: – Dacă fără dânsa timpul trece greu, Dacă lângă dânsa mi-i aşa de bine, Spune-mi, suflet mândru, împăcat cu tine, – Pentru ce, când toate lacrimile trec Fără nici o urmă, – pentru ce să plec?…   Sufletu-mi răspunse: – Pe cărări pustii, Du-te-n lumea largă. Şi să nu mai vii.   Şi-ntrebai atuncea inima-mi trudită: – Cea dintâi, nebuno, căzuşi în ispită, Singură-n tăcere, tu eşti vinovată Că mă cert cu mine şi cu lumea toată. Când stelele nopţii farmec nu mai au Fără ochii dragii, – pentru ce să stau?…   Şi-mi răspunse-n şoaptă (o, inima mea!) – Du-te-n lume singur. Eu rămân cu ea.   (Şoaptele nopţii)

Cearta dintre indragostiti face dragostea si mai puternica. Amantium irae amoris integratio est. (Terentius, Andria)

Iubirea nu vede cu ochii, ci cu mintea. De aceea inaripatul Cupidon este reprezentat orb. In mintea lui, iubirea nu gusta judecata. Aripi, nu ratiune, stau pe emblema grabei sale zapacite.

Iubirea este bucuria însoțită de ideea unei cauze exterioare. (Etica) Baruch Spinoza “Iubirea nu este nimic altceva decat o bucurie care insoteste ideea unei cauze exterioare, iar ura, nimic altceva decat o tristete care insoteste ideea unei cauze exterioare.” Cu alte cuvinte, a iubi inseamna a experimenta bucuria la ideea existenței altuia. Această definiție a iubirii frapeaza prin simplitatea sa luminoasa, dar și printr-o simplitate singulara, în comparație cu complexitatea experienței iubirii, ce imbină plăcerea și durerea, plenitudinea si esecul. Oare pentru Spinoza orice iubire era scutita de suferinta și el a ignorat nefericirea de a iubi prin faptul că iubirea se defineste ca bucurie ce poate fi si sursă de nefericire? Dar, daca nu ar fi bucurie, nimeni nu s-ar atasa atat de mult de ea, alergand spre propria suferinta. Prin urmare, fara iubire, nu exista nici nefericire, dar nici mântuire. Definitia conform careia iubirea este considerata o forma de bucurie, o bucurie însoțită de ideea unei cauze exterioare, explică esenţa iubirii. Iubirea este bucurie, adica alterarea puterii de a acționa, care este în prim-plan în fața obiectului. Este doar percepția noastră asupra acestui obiect care ne face să credem că el este cauza iubirii. Definiția tradițională conform careia iubirea este voinţa aceluia care iubeşte de a se uni cu lucrul iubit nu exprimă esenţa iubirii, ci proprietatea sa. Astfel, această proprietate constă în voinţa aceluia care iubeşte de a se uni cu lucrul iubit, neintelegand prin voinţă un consimţământ sau o deliberare sau o decizie liberă şi nici dorinţa de a se alătura lucrului iubit, când el lipseşte, sau de a-l avea mereu prezent, când el este de faţa. Iubirea poate fi conceputa fără una sau alta din aceste dorinţe. Prin voinţă se înţelege mulţumirea/satisfactia celui care iubeşte, datorita prezenţei lucrului iubit, prin care bucuria aceluia care iubeşte este întărită sau cel puţin, alimentată. Alte afecte sunt derivate succesiv și explicate în același mod. Astfel, contrariul iubirii, în următoarea definiție, “Ura este tristețea însoțită de ideea unei cauze exterioare”.

Farmecul unei existenţe comune constă în mii de amintiri care au fost nişte arderi, la origine. Dacă la drum pleci cu dorinţa de a-l bucura pe celălalt, de a-l face să-ţi simtă mereu iubirea, atunci poţi să fii convins că mariajul va reuşi şi că va fi frumos tot timpul. Iubirea trebuie comunicată neîncetat, vorbită, manifestată prin atingeri tandre şi zâmbete luminoase.

Este uimitor cat de mult seamana, in reactiile simtirilor, doi oameni care iubesc, oricat ar parea ca au caractere diferite.

Există în iubire un nucleu de absolut, asemanator stralucirii diamantului, o parte de inaccesibilitate ce invită la depășirea limitelor viitorului. © CCC

E greu s-o rupi deodata cu un amor indelung. Difficile est longum subito deponere amorem. (Catullus, Carmina)

Tandretea isi are izvorul in inima, sensibilitatea tine de simturi si imaginatie.

Demoni și minuni, Vânturi și maree, În depărtare, marea deja s-a retras, Și tu, Ca o algă ușor mângâiată de vânt, În nisipurile așternutului, te unduiești visând, Demoni și minuni, Vânturi și maree, În depărtare, marea deja s-a retras, Dar în ochii tăi întredeschiși, Două valuri mici au rămas, Demoni și minuni, Vânturi și maree, Două valuri mici pentru a mă îneca. (Nisipuri mișcătoare) © CCC   Démons et Merveilles Démons et merveilles, vents et marées, au loin déjà la mer s'est retirée, et toi comme une algue, doucement caressée par le vent, dans les sables du lit, tu remues en rêvant. Démons et merveilles, vents et marées, au loin déjà la mer s'est retirée, mais dans tes yeux entr'ouverts, deux petites vagues sont restées. Démons et merveilles, vents et marées, deux petites vagues pour me noyer.

Dragostea e asemenea febrei; pe amandoua nu le putem stapani nici nu putem limita durata sau intensitatea lor.

Sa iubesti inseamna sa doresti, sa vezi, sa atingi, sa simti, cu toate simturile deodata.

Dragostea nu ajunge în viață... dragostea este numai adaosul. Altceva trebuie să fie temelia.

Dragostea e ca spinul: nu-l simti cand intra, dar te doare cand il smulgi cu sila.

Sa iubim nebuneste tot ce straluceste pe acest pamant, fiindca alta viata nu ne este cunoscuta.