Citate Celebre Cogito
Citate Celebre & Enciclopedie

Citate cu tagul "citate"

Non-violenţa este politica regnului vegetal.

Nu trebuie să permitem ceasului şi calendarului să ne împiedice să vedem că fiecare clipă a vieţii este un miracol şi un mister.

Reclama este minciună legalizată.

Ca dintotdeauna, cerinţa inexorabilă a naturii este să te adaptezi sau să pieri.

Tu eşti cea nouă, atrasă către mine?

Ca să încep, te previn că, în mod sigur,

sunt foarte diferit de ceea ce presupui;

Oare crezi că vei găsi în mine iubitul tău?

Crezi că e uşor să mă faci să devin iubitul tău?

Crezi că prietenia mea îți va da deplină satisfacţie?

Crezi că sunt statornic şi credincios?

Nu vezi nimic altceva decât această înfăţisare,

acest calm şi răbdător mod al meu de a fi?

Crezi că te îndrepţi, pe un teren solid, către

un adevărat ecou?

O, visătoareo, nu te-ai gândit că

aş putea fi o Fata Morgana, o iluzie?

(Tu eşti cea nouă?)

Trad. Mihnea Gheorghiu

El spune nu cu capul,

Dar spune da cu inima.

Senin și zâmbitor,

“Da”, zice la ce-i place

Și “nu” la profesor.

Acum e în picioare.

E întrebat.

Și toate problemele sunt puse.

Deodată, izbucnește în hohote de râs

Și sterge tot,

Cifre și cuvinte,

Date și nume,

Fraze și capcane

Și-n ciuda profesorului care-l amenință și-i spune

Că-l dă afară și că-l bate,

Sub huiduielile copiilor-minune,

Cu un mănunchi de crete colorate,

Pe tabla neagră a nenorocirii,

El desenează chipul fericirii.

(Leneșul clasei)

 

Le Cancre

Il dit non avec la tête
Mais il dit oui avec le coeur
Il dit oui à ce qu’il aime
Il dit non au professeur
Il est debout
On le questionne
Et tous les problèmes sont posés
Soudain le fou rire le prend
Et il efface tout
Les chiffres et les mots
Les dates et les noms
Les phrases et les pièges
Et malgré les menaces du maître
Sous les huées des enfants prodiges
Avec des craies de toutes les couleurs
Sur le tableau noir du malheur
Il dessine le visage du bonheur

Am fost la târgul de păsări

Şi-am cumpărat păsări

Pentru tine,

dragostea mea.

Am fost la târgul de flori

Şi-am cumpărat flori

Pentru tine,

dragostea mea

Am fost la târgul de fiare vechi

Şi-am cumpărat lanţuri,

Lanţuri grele,

Pentru tine,

dragostea mea.

Apoi m-am dus la târgul de sclave,

Te-am căutat,

Dar nu te-am găsit,

dragostea mea.

(Pentru tine, dragostea mea)

 

Pour toi mon amour

Je suis allé au marché aux oiseaux
Et j’ai acheté des oiseaux
Pour toi, mon amour.
Je suis allé au marché aux fleurs
Et j’ai acheté des fleurs
Pour toi, mon amour.
Je suis allé au marché à la ferraille
Et j’ai acheté des chaines,
De lourdes chaines,
Pour toi, mon amour.
Et puis je suis allé au marché aux esclaves
Et je t’ai cherchée,
Mais je ne t’ai pas trouvée,
Mon amour.

Un vis adânc şi straniu adeseori revine:

E o necunoscută, i-s drag, mi-e dragă toată,

Şi nu-i de tot aceeaşi de fiecare dată,

Şi nu-i de tot nici alta, şi mă-nţelege bine.

Căci ea mă înţelege şi străveziu: în fine

Mi-e sufletul enigmă de ea doar dezlegată

Şi fruntea mea înaltă şi-adesea brobonată

Doar ea mi-o răcoreşte, când plânge lângă mine.

Nu ştiu, e oare brună, bălaie sau roşcată?

Şi numele-i? Sonor e şi dulce totodată,

Cum poartă-ndrăgostiţii cei surghiuniţi de Lume.

Privirea-i, o privire de statuie îmi pare,

Şi-n glasu-i grav şi calm e-o inflexiune-anume

A vocilor iubite, tăcute-n depărtare.

(Visul meu obișnuit)

(trad. George Pruteanu)

De număr, socotesc întâi poeții,

Pe urmă soarele şi vara,

Iar după vară, cerul –

Şi asta ar fi tot.

Însă de recapitulez,

Poeții par să le cuprindă toate –

Pe ceilalți, spectacolul nu prea-i interesează.

Spun, deci, poeții – și-nţeleg tot ce e viaţă.

O vară ţine pentru ei întregul an,

Și pot crea atâta soare cât ştie cerul să cuprindă,

Iar dacă cerul, în sfârşit,

Ar fi aşa frumos pe cât l-au prevestit poeții

Celor ce cred într-înșii

Le va fi-ndreptăţit și visul trecător,

Spre binecuvântarea lor.

(De număr, socotesc întâi poeţii)

(Traducere de Margareta Sterian)

Din vârf de munţi amurgul suflă

cu buze roşii

în spuza unor nori

şi-ațâță

jăraticul ascuns

sub valul lor subţire de cenuşă.

 

O rază

ce vine goană din apus

şi-adună aripile şi se lasă tremurând

pe-o frunză:

dar prea e grea povara –

şi frunza cade.

 

O, sufletul!

Să mi-l ascund mai bine-n piept

şi mai adânc,

să nu-l ajungă nici o rază de lumină:

s-ar prăbuşi.

 

E toamnă.

(Amurg de toamnă)

Copy Protected by Chetan's WP-CopyProtect.