Citate Celebre Cogito
Citate Celebre & Enciclopedie

Citate cu tagul "citate"

Dorul meu,

Deschide-ţi cartea pecetluită,

Şi-ţi răsfiră-n soare, şi-ţi răsfiră-n vânt

Paginile-n care, peste-albastru-ţi cânt,

Şi-a cernut tăcerea pulberea-i cernită…

 

Dorul meu,

Deschide-ţi cartea pecetluită,

Şi mă-nvaţă iarăşi cântul bunei veşti,

Să mi-l cânt, cum cântă florile-n fereşti,

Oglindită-n geamul larg deschis în soare…

 

Dorul meu,

În suflet mi-a crescut o floare!

Apăr-o de vânturi şi dă-mi viers s-o cânt…

 

Dorul meu,

În geamul larg deschis în vânt

Cântă astăzi viaţa, cântă-nfiorată,

Cald ca nicăieri, sfânt ca niciodată!

(Cântă astăzi viaţa)

Afară ninge fără grijă,

O iarnă albă e în toi,

E mult până-nfloresc caişii,

Iar fulgii par petale moi.

(Iarnă)

Şi iar mi-e sufletul la tine

Atât de-ntreg,

Atât de tot,

Că-mi sorb o lacrimă şi-mi pare

Că cere,

Mângâie,

Şi doare,

De parcă tu ai plâns-o-n mine,

De parcă ţi-am venit de tot…

 

Aşa! dă-mi mâinile-amândouă,

Şi ochii amândoi mi-i dă,

Deschişi adânc

Şi mult

Şi-aproape

Pân-vom închide-o sub pleoape

Aceeaşi stea topită-n două

De mult ce ia

De mult ce dă…

 

Şi cale gândului se-nchide

Doar lacrimile văd şi cer…

Şi nu mai am nici ochi,

Nici gură…

Pe valul mării ce mă fură

Privirile nu-şi pot deschide

Decât fereastra dinspre cer…

(Şi iar mi-i sufletul la tine…)

Fiecare anotimp vine cu farmecul și cu bucuriile sale. Ne place vara, veselă și luminoasă, cu cireșe la urechi. Toamna ne aduce în poală roadele-i dulci. Poeții, asemenea copiilor, se bucură de primii fulgi, aștern pe coală albă de hârtie rânduri de poezie, sinceră și curată. Apoi, cu inima plină de dor, așteaptă să se trezească ghioceii, chemând în versuri primăvara.

Revista Florile Dalbe, “În așteptarea celui mai frumos anotimp”, Chișinău, octombrie 2018

Vântul trece lin, uşor

Printre arbori şi deodată

C-un parfum îmbătător

S-a umplut pădurea toată.

 

Florile din jur se-ntreabă:

– Poate vine-n ospeţie

Vreo zeiţă de la îngeri?

Să ne-mbete, cine ştie?

 

– Nu, răspunde-nfumurată,

Îndreptând capul spre soare

Floarea care printre flori,

Este-n codru cea mai mare.

 

Nu e alta-aici ca mine

O zeiţă sunt doar eu!

– Ah, îi zice atunci pădurea,

Ai miros urât şi greu.

 

Eşti tu mare, eşti ghimpoasă,

Dar zeiţă-i altă floare

Uite-o colo subţirică,

Gingaşă, fermecătoare.

 

Stă cuminte, stă în umbră,

Aplecată spre pământ,

Lacrimi albe, mici, rotunde,

Clopoţei de-argint în vânt…

 

Ea e floarea, ea-i zeiţa,

A-nflorit întâia oară.

Ne-a adus parfum ceresc

Şi-i vom zice… Lăcrămioară.

(Lăcrămioara)

Inteligenţa nu poate schimba calitatea sufletească a omului.

Să te bucuri cât de puţin e-o mare binecuvântare de la Dumnezeu: este contraponderea dezamăgirii.

Educatia nu inseamna cat de mult ai retinut, si nici macar cat de multe cunosti.

Ceea ce este de admirat nu-i ca bolta cereasca este atat de vasta, ci faptul ca omul a putut s-o masoare.

Iubirea isi gaseste in ea insasi tot scopul si toata multumirea.

Copy Protected by Chetan's WP-CopyProtect.