Credem adesea ca Dumnezeu nu ne aude intrebarile; dimpotriva, noi nu ii auzim raspunsurile.
Cea mai frumoasă mare:
nu a fost traversată încă.
Cel mai frumos copil:
nu a crescut încă.
Cele mai frumoase zile ale noastre:
nu le-am trăit încă.
Și cele mai frumoase cuvinte pe care aș vrea să ți le spun
nu le-am spus încă…
(Poezie din 24 septembrie 1945)
© CCC
Să mă gândesc la tine
este ceva plăcut
și plin de speranță,
ca și cum aș asculta cea mai bună voce din lume
cântând cel mai frumos cântec.
Dar speranța nu mai este de-ajuns pentru mine:
nu mai vreau doar să ascult,
ci vreau să cânt cântecul…
(Poezie din 30 septembrie 1945)
© CCC
O, frumusetea-i mai fermecatoare
Cand adevaru-i este nestemata!
Si trandafirul mai frumos ne pare
Cand prin mireasma-i dulce ne imbata.
Macesul are floare si mai vie
Ca trandafirul, dar parfum, deloc;
Ca el e plin de spini si se mladie
Cand vantu-i prinde mugurii in joc.
Dar la maces frumosul e-o parere;
Cand piere la o margine de drum,
Il uita toti. Si trandafirul piere,
Dar lasa-n urma dulcele-i parfum.
Si frumusetea ta va trece, dar
Ii voi filtra prin vers inaltu-i har.
(Sonetul LIV / 54)
Barbatul este cea mai elevata dintre creaturi. Femeia este cel mai sublim ideal.
Dumnezeu a facut pentru barbat un tron, pentru femeie un altar.
Tronul exalta, altarul sfinteste.
Barbatul este creierul, femeia este inima.
Creierul primeste lumina, inima primeste iubire. Lumina fecundeaza, iubirea reinvie.
Barbatul este puternic prin ratiune, femeia este invincibila prin lacrimi.
Ratiunea convinge, lacrimile induioseaza sufletul.
Barbatul este capabil de eroism, femeia – de orice sacrificiu.
Eroismul innobileaza, sacrificiul aduce sublimul.
Barbatul are suprematia, femeia are intuitia.
Suprematia semnifica forta, intuitia reprezinta dreptatea.
Barbatul este un geniu, femeia este un inger.
Geniul este incomensurabil, ingerul este inefabil.
Aspiratia barbatului este catre gloria suprema, aspiratia femeii este indreptata catre virtutea desavarsita.
Gloria face totul maret, virtutea face totul divin.
Barbatul este un cod, femeia este evanghelia.
Codul corijeaza, evanghelia ne face perfecti.
Barbatul gandeste, femeia intuieste.
A gandi inseamna a avea creier superior.
A intui, simtind, inseamna a avea in frunte o aureola.
Barbatul este un ocean, femeia este un lac.
Oceanul are o perla care il impodobeste, lacul, poezia care-l lumineaza.
Barbatul este un vultur care zboara, femeia – o privighetoare ce canta.
A zbura inseamna a domina spatiul, a canta inseamna a cuceri sufletul.
Barbatul este un templu, femeia este sanctuarul.
In fata templului ne descoperim, in fata sanctuarului ingenunchem.
Barbatul este plasat acolo unde se sfarseste pamantul, femeia, acolo unde incepe cerul.
(Barbatul si femeia)
I.
Toţi norii spoveditu-s-au pământului:
Locul lor un alean al meu l-a luat.
Iar când părul meu a-nceput să ducă dorul
Unei mâini fără păreri de rău,
M-am strâns într-un nod de durere.
II
Clipa e dusă pe gînduri înserând,
Fără amintiri,
Cu copacul ei mut
Către mare,
E dusă pe gânduri înserând,
Făr-o bătaie de aripi,
Cu chipul neclintit
Către mare,
Înserând,
Fără dragoste,
Cu gura neînduplecată
Către mare…
Iar eu, în liniştea ce-am prins-o în năvod.
III.
După amiaza
Si imperiala lui însingurare
Şi tandreţea vânturilor sale
Şi aura sa cutezătoare,
Nimic să nu vină, Nimic
Să nu plece,
Toate frunţile libere,
Iar ca sentiment, un cristal.
(Clima absenței)
(Traducere de Victor Ivanovici)
Dacă descompui Grecia, la sfârșit vei vedea că rămân un măslin, o viță de vie și o barcă. Asta înseamnă că, dacă le dublezi, o refaci.
© CCC