Aforismele cele mai valabile au un efect de descantec. Ele sunt ganduri care vrajesc.
Omul singuratic, in mutenia lui, vede si simte lucrurile in acelasi timp mai sters, dar si mai patrunzator decat cel ce traieste in mijlocul multimii; gandurile ii sunt mai grele, mai ciudate si intotdeauna au un iz de tristete. Imagini si constatari ce ar putea fi usor indepartate cu o privire, un zambet sau un schimb de pareri il preocupa peste masura, capata in tacere proportii, se adancesc, se prefac in eveniment, in aventura, in sentiment. Singuratatea da nastere originalitatii, frumusetii indraznete si stranii, creeaza poezia. Dar in acelasi timp genereaza absurdul, falsul, disproportionalul si nepermisul.
Viata ar fi intr-adevar prea trista daca trandafiriul roi al gandurilor zburdalnice n-ar veni din cand in cand sa mangaie batranetele oamenilor cumsecade.
Cand aspiratii ce au inca putere si tinerete in ele te parasesc dintr-o data intr-o dimineata, cand doruri si ganduri pline de vlaga te lasa pe neasteptate fara sa intelegi de ce, sa stii atunci ca-i toamna in sufletul tau; caci numai toamna cad si frunze verzi de pe ramuri…
As vrea să cunosc gândurile lui Dumnezeu; restul nu reprezinta decat detalii.
© CCC
Copiii voştri nu sunt copiii voştri.
Ei sunt fiii şi fiicele dorului Vieţii de ea însăşi îndrăgostită.
Ei vin prin voi dar nu din voi
Şi, deşi sunt cu voi, ei nu sunt ai voştri.
Puteţi să le daţi dragostea, nu însă şi gândurile voastre,
Fiindcă ei au gândurile lor.
Le puteţi găzdui trupul dar nu şi sufletul,
Fiindcă sufletele lor locuiesc în casa zilei de mâine, pe care voi nu o puteţi vizita nici chiar în vis.
Puteţi năzui să fiţi ca ei, dar nu căutaţi să-i faceţi asemenea vouă,
Pentru că viaţa nu merge înapoi, nici zăboveşte în ziua de ieri.
Voi sunteţi arcul din care copiii voştri, ca nişte săgeţi vii, sunt azvârliţi
Pe drumul nesfârşirii. Arcaşul vede ţinta şi cu puterea Lui vă încordează, astfel ca săgeţile-i să poată zbura iute şi departe.
Şi puterea voastră, prin mâna Arcaşului, să vă aducă bucurie,
Căci, precum El iubeşte săgeata călătoare, tot la fel iubeşte şi arcul cel statornic.
Sa inteleg ca iarna va aduce doar putin frig in necuvintele noastre care sunt spuse mult mai apasat decat orice vorbe? Nu cred fiindca e anotimpul gerurilor extreme, cand totul e inghetat inclusiv privirile noastre. Şi atunci ne vom desparti la fel de accidental cum ne-am intalnit sau lacrimile noastre inghetate se vor sparge pe asfaltul negru al gandurilor despre o iubire trecatoare care se credea eterna in adancurile sufletelor noastre?
In fiecare dintre noi se gasesc toate contradictiile din lume. Un simplu accident aduce la suprafata un invalmasag de pasiuni in locul altuia si te vezi calificat, judecat, iar mecanismul social te fixeaza pentru tot restul vietii fie intr-o postura eroica, fie intr-una rusinoasa. Dar eticheta manechinului corespunde rareori unei clasificari reale. Prin mintea unor oameni care traiesc ca sfintii trec si ganduri cinice. Le indeparteaza fiindca modul de viata acceptat de ei nu lasa loc unor asemenea ganduri; dar sa presupunem ca acesti oameni ar fi pusi in alte imprejurari, reactiile lor la aceleasi imagini ar fi diferite. Este adevarat si contrariul: intentii minunate trec, ca umbrele deasupra apei, prin sufletele unor nelegiuiti.
O judecata sanatoasa cere ca cei ce sunt legati de o prietenie stransa si o trainica tovarasie sa fie de asemenea legati prin ganduri, sentimente, dorinte si minti cu totul asemanatoare… fara prietenie oamenii ar fi cu mult mai nefericiti decat toate celelalte animale de pe fata pamantului.