Exista pentru fiecare dintre noi anumite paralelisme intre inteligenta, moravurile si caracterul nostru, care se dezvolta necontenit si nu se rup decat in momentele de mare tulburare ale vietii.
Fiecare este numai atat cat stie, si doar inteleptul poate totul. Un om fara cunostinte – o lume in intuneric.
Inima si mintea; cei doi poli ai soarelui aptitudinilor noastre: una fara alta, fericire pe jumatate.
Omul este, conform naturii lui, inclinat spre anumite lucruri, unele dintre ele chiar foarte marunte, dar aceste lucruri, oricat de marunte ar fi, inseamna pentru el viata, ori tot ce poate fi mai bun in viata.