Pentru mine, justiţia e bună când are ca rezultat ceva bun, şi rea, când are ca rezultat ceva rău. Fiecare este responsabil pentru propriile acțiuni, mai ales pentru acele fapte reprobabile care nu pot fi stăvilite prin lege.
(Psihologie)
© CCC
Puterea corupe atât de mult, încât un conducător care își iubește sincer poporul și pentru care ordinea este sinonimă cu justiția, nu poate rămâne un om curat: este obligat să recurgă la intrigi, să înșele, să trateze rău oamenii pe care îi conduce, într-un cuvânt, să devină „călău și măcelar”.
(Diavolul și Bunul Dumnezeu)
© CCC
Sunt un soldat al democrației. Este singura formă de guvernare care poate stabili egalitatea pentru toți și care poate aduce mai aproape obiectivele finale: libertatea și justiția.
© CCC
Justiția este o mașină care, după ce a primit un impuls de la cineva, continuă să meargă de la sine.
© CCC
Nedreptatile sunt chiar fundamentele justitiei.
(Drumuri presarate cu ganduri nemuritoare)
© CCC
Justitia, subordonata politicii, a devenit o fictiune si nu mai exista nicio garantie pentru cele mai pretioase interese ale societatii.
Intr-un stat, adică într-o societate în care există legi, libertatea nu poate consta decât în a putea face ceea ce trebuie să vrei şi nu în a fi constrâns să faci ceea ce nu trebuie să vrei.
„Libertatea politică nu constă defel în a face ceea ce vrei. Intr-un stat, adică într-o societate în care există legi, libertatea nu poate consta decât în a putea face ceea ce trebuie să vrei şi în a nu fi constrâns să faci ceea ce nu trebuie să vrei.”
Charles L. de Montesquieu
In citatul complet, Montesquieu se referă in mod explicit la libertatea politică, dar aprecierile lui sunt valabile în cazul oricărei forme de libertate. Intotdeauna excesul de libertate distruge libertatea: “Libertatea este dreptul de a face tot ceea ce îngăduie legile; şi dacă un cetăţean ar putea să facă ceea ce ele interzic, el nu ar mai avea libertate, pentru că şi ceilalţi ar putea să facă la fel .” Dacă legea limitează libertatea, ea este în acelaşi timp şi condiţia ei. In fond, libertatea este puterea de a se supune legii.
Legea care asigura libertatea individuala este cea care se conformează justiției și nu poate nici sa-i impiedice pe cetateni de la îndeplinirea indatoririlor lor, nici sa-i constranga să acționeze împotriva lor. Montesquieu dă o altă formulare acestui principiu: “Un lucru nu este drept pentru că este legiferat. Dar trebuie să fie legiferat pentru ca este drept.” (Cugetarile mele)
Romanii obișnuiau să spună: “Dura lex sed lex” (Legea e dura, dar e lege). Legea trebuie să se aplice, iar dacă pare prea dura (sau, mai general spus, inadecvata) trebuie să fie mai degrabă schimbata, decât eludată: “Uneori este necesar să se schimbe anumite legi, dar acest lucru se intampla rareori, iar atunci când se întâmplă, trebuie să fie modificate cu o mână tremurânda.” (Montesquieu)
© CCC