Cum te iubesc? Să-ncerc o-nşiruire.
Adânc şi larg şi-nalt, atât cât poate
Atinge al meu suflet când străbate
Spre graţie, spre tot, spre nesfârşire.
Şi te iubesc cu zilnică iubire,
În paşnic fel, în zori, pe scăpătate –
Şi slobod, cum te lupţi pentru dreptate,
Curat, aşa cum fugi de linguşire.
Şi te iubesc cu patimă avută
În vechi dureri şi cu credinţa care
Părea, cu sfinţi copilareşti, pierdută.
Şi te iubesc cu zâmbet, plâns, suflare,
Cu viaţa mea! – şi Domnul de-mi ajută
Te voi iubi în moarte şi mai tare.
(Sonetul 43, Sonnet XLIII, Cum te iubesc?)
traducere Maria Banuş
O, frumusete, recunoaste-te in iubire, nu in imaginea lingusitoare a oglinzii tale.
Oamenii sunt toti din fire mult mai flamanzi de laude decat s-ar cuveni…; nenumarati sunt oamenii care inteleg clar ca sunt adesea lingusiti si totusi ii iubesc pe acei ce lingusesc, urand, in schimb, pe ceilalti ce le spun adevarul in fata.
Lingusirea atrage prieteni, adevarul provoaca ura.
Obsequium amicos, veritas odium parit.
(Terentius, Andria)
Lingusitorul isi urmareste numai interesul sau.
Ad suum quaestum callidus est.
(Plautus, Asinaria)
Lingusirea omului rau ascunde in ea viclesuguri.
Habent insidias hominis blanditiae mali.
(Phaedrus, Fabulae)
Unde-i cea mai mare lingusire, acolo este si cea mai putina fericire.
Ubi plurimum calliditatis, ibi minimum felicitatis.