Sa te faci iubit din mila, cand dragostea se naste din admiratie, e o idee mult prea demna de mila.
Fiindca am cunoscut nefericirea, ma straduiesc sa-i ajut pe cei napastuiti.
Non ignora mali, miseris sucurrere disco.
(Vergilius, Aeneis)
Natura, care ne-a dat lacrimile, declara ca ea harazeste neamului omenesc inimi duioase; aceasta este partea cea mai buna a sensibilitatii noastre.
Humano generi dare se natura fatetur
Quae lacrimas dedit; haec nostra pars optima sensus.
(Juvenalis, Satirae)
Este mai bine sa ai dusmani decat sa fii compatimit.
Praestat invidiam habere quam misericordiam.
Pentru a putea fi iubit din toata inima trebuie sa suferi. Mila este ultimul mir al iubirii, poate chiar iubirea insasi.
Mila, cand nu e insotita de o iubire infinita, e mai ofensatoare decat dispretul.
Cel mai vadit semn de mila fata de cineva care are un punct dureros este sa nu-l atingi deloc.
Cu cat ma gandesc mai mult la viata omeneasca cu atat sunt mai convins ca trebuie sa-i dam Mila si Ironia ca martori si ca judecatori, asa precum egiptenii chemau asupra mortilor lor pe zeita Isis si pe Mephtis. Ironia si Mila sunt doua sfetnice minunate; una zambind, ne face viata amabila; cealalta, care plange, ne-o face sacra. Ironia pe care o invoc eu nu este cruda. Ea nu-si bate joc nici de iubire, nici de frumusete. E blanda si binevoitoare. Rasul ei potoleste mania si tot ea ne invata sa glumim pe seama railor si a prostilor, pe care, fara ea, am putea avea slabiciunea sa-i uram.