Saracia si batranetea sunt cele mai mari necazuri din viata omului.
Paupertas et senectus gravissima in rebus humanis mala sunt.
(Apuleius, Metamorphoses)
Este gresit a afirma ca un om de oarecare merit trebuie sa-si socoteasca sortii vietii si ai mortii. Nu, singurul lucru pe care trebuie sa-l aiba in vedere atunci cand actioneaza, este daca ceea ce face este drept sau nu, daca se poarta ca un barbat sau ca un las.
E greu ca un om foarte necinstit, sa aiba destula minte; inteligenta dreapta si patrunzatoare te duce, in sfarsit, la regulile de purtare, la cinste, la virtute. Celui care se indarjeste in ce e rau, ca si in ce e neadevarat, ii lipseste judecata si patrunderea.
Exista vreun om, oricat de putin cinstit, caruia sa nu i se fi intamplat cateodata de a renunta la o minciuna, prin care putea sa iasa dintr-o incurcatura, numai pentru motivul de a nu se face vrednic de dispret in ochii sai? Omul cinstit, lovit de o grea nenorocire, pe care ar fi putut sa o evite, nu este el sustinut de multumirea sufleteasca de a fi mentinut si respectat demnitatea de om in persoana sa, de a nu avea de ce sa se rusineze de el insusi si de a putea sa se cerceteze fara teama?
Fii un adversar cinstit. Omul intelept poate fi nevoit sa ajunga un adversar, dar nu si un adversar nedemn.
Seninatatea deplina nu salasuieste decat in sufletul omului cinstit; in sufletul celui rau, e noapte.
Trebuie sa deosebim la om caracterul pe care il are, caracterul pe care ar vrea sa-l aiba, caracterul ce i se atribuie, caracterul ce ar vrea el sa i se atribuie.