Daca omul ar avea in zestrea sa organica numai instincte, ar fi foarte slab, oricat de iscusit ar fi plamadite aceste instincte… Faptele individului au intr-insele intotdeauna ceva nou, ceva la care nu se poate raspunde prin instincte.
Omul este măsura tuturor lucrurilor: a lucrurilor care sunt, asa cum sunt, şi a lucrurilor care nu sunt, asa cum nu sunt.
Suprema fericire a unui om: aceea de a ajunge cu desăvârșire conștient de propriul său eu… Fiecare trebuie să se lase fără frică în voia instinctului său de dezvoltare, instinct care domină întreaga natura… important pentru fiecare om este să cunoască în mod cât mai independent și mai direct realitatea, și nu s-o perceapă cu ajutorul altora. O astfel de legătură vie cu viața constituie premisa necesară pentru a ajunge la bucuria sănătoasă a cunoștinței fiecărui eveniment, de la cel mai neînsemnat până la cel mai de seamă, ba chiar și până la cel mai dureros. Cine nu cunoaște din proprie experiență cât de fericită e clipa când un colț, tainic încă, al lumii gândurilor sau al lumii adevărului i se dezvăluie nu știe ce înseamnă să trăiești.
In ochii omului, propriile sale actiuni – trecute, prezente si viitoare – ii apar in intregime colorate in culorile necesitatii.
Stiinta cere omului intreaga lui viata. Si daca ati avea doua vieti si inca nu ar fi de ajuns. Stiinta cere omului o mare incordare si o pasiune nelimitata.
Omul intelept trebuie sa incerce mai intai sa rezolve toate prin buna intelegere si nu prin arme.
Omnia prius experiri, quam armis, sapientem decet.
(Terentius, Eunuchus)
Nu-i om cat de fricos caruia sa nu-i placa mai bine sa cada deodata, decat sa fie tot timpul in cadere.