Omenirea iubeşte banii, din orice ar fi făcuţi: din piele, hârtie, bronz sau aur. Oamenii sunt uşuratici… ce să-i faci… uneori şi mila bate la poarta inimii lor… oameni obişnuiţi…
(Maestrul și Margareta)
Este posibil să-i iubeşti pe toţi oamenii? Bineînţeles că nu, ba chiar ar fi nenatural. În iubirea abstractă faţă de toată omenirea, te iubeşti aproape întotdeauna doar pe tine însuţi.
Gandurile marete vorbesc doar mintilor mari, dar actiunile marete vorbesc intregii omeniri.
Amor et deliciae humani generis.
Dragoste și încântare pentru rasa umană (neamul omenesc) / Dragoste și bucurie pentru omenire.
Expresia latină “Amor et deliciae humani generis”, tradusă literal, înseamnă “Dragoste și încântare pentru rasa umană” sau “Dragoste și bucurie pentru omenire”. (Eutropio, Breviarium ab Urbe condita, VII.21).
Acesta este supranumele care a fost atribuit împăratului roman Titus Vespasianus, pentru bunătatea și bunăvoința față de supușii săi. Dându-și seama, într-o zi, că nu a ajutat pe nimeni, acesta a mărturisit îndurerat: “Amici, hodie diem perdidi.“, “Prieteni, astăzi am pierdut o zi.”
© CCC
Imperativul practic va fi acesta: poarta-te astfel incat sa consideri omenirea, atat in persoana ta, cat si in persoana altuia, intotdeauna ca scop, si niciodata ca mijloc.
Trateaza umanitatea atat in persoana ta, cat si in a oricarui altcuiva, intotdeauna in acelasi timp ca scop, iar niciodata doar ca mijloc.
De cate suferinte nu are parte omenirea pentru ca nu stie sa se impace.
(Ziua Mondiala a Pacii, 1 ianuarie 2002)
© CCC
Te vreau pe tine, pentru ca-i mai simplu decat sa imbratisez omenirea intreaga – de care as avea nevoie ca sa te inlocuiesc.