Sa iubim nebuneste tot ce straluceste pe acest pamant, fiindca alta viata nu ne este cunoscuta.
Nu-i usoara calea de la pamant la stele.
Non est ad astra mollis e terris via.
(Seneca Philosophus, Hercules furens)
Bogatiile, izvoare ale nenorocirilor, sunt scotocite chiar si din fundul pamantului.
Effodiantur opes, irritamenta malorum.
(Ovidius, Metamorphoses)
Uitarea este leac tuturor durerilor de pe pamant; dar nu toate sufletele oamenilor sunt ca apele care se tulbura, fac creturi si se zbuciuma in furtuna, iar apoi se alina si intind un luciu curat, ca si cum niciodata nu le-ar fi rascolit. Uneori durerile aprige lasa pe urma lor o drojdie de otrava.
Al meu, al tau: “Cainele acesta este al meu”, zic copiii; “acesta este locul meu sub soare”, zic cei mari. Eu vad in aceste spuse inceputul si imaginea uzurparii intregului pamant.
Diamantele nu se gasesc decat in vagaunile intunecate ale pamantului, iar adevarurile nu se gasesc decat in adancurile cugetarii.
Adevaruri mari cresc numai dintr-un pamant din care cresc si rataciri mari. Cine n-are indrazneala sa “greseasca” nu va descoperi niciodata adevaruri mari.
Nu-ti imbogatesti sufletul cu adevaruri marunte; cine si-ar face avere adunand praful de aur imprastiat pe pamant?