Adevărata bucurie în viață aceasta este: să fim folosiți în slujba unui țel pe care noi înșine să-l socotim peste măsură de însemnat. Să fim o forță a naturii și nu un jalnic ghemotoc egoist de lipsuri și nevoi, care se jeluiește că lumea-ntreagă nu se devotează îndeajuns propriei noastre fericiri. Eu unul sunt de părere că viața mea aparține comunității și, cât trăiesc, a face tot ce pot în slujba ei este pentru mine în același timp datorie și privilegiu. Când îmi va sosi ceasul, vreau să mor folosit până la capăt, căci iubirea mea e cu atât mai mare cu cât muncesc mai mult. De bucurat, mă bucur de viață așa cum mi-a fost dată. Viața nu este pentru mine o lumânărică iute stinsă; ci o măreață torță pe care deocamdată o țin strâns și vreau s-o fac să ardă cu o flacără cât mai strălucitoare înainte de-a o da mai departe generațiilor care vin.
(Om și Supraom)
Poate că n-am trăit în propriul meu corp; poate că am trăit viața altora… Viața mea este o viață făcută din toate viețile: viețile poetului.
(Mărturisesc că am trăit, 1974)
Viaţa clasicului e inteligibilă, geometrică; a romanticului e cu sens ascuns. În termeni astronomici am zice: clasicul e un solar, romanticul e un selenar.
Viaţa nu e nici un spectacol, nici o petrecere, ci o situaţie dificilă.
(Articole și eseuri)
© CCC
Să mergi, să respiri, să zbori, să plutești,
Să câștigi totul în timp ce dăruiești,
Să cutreieri drumurile din ținuturi îndepărtate,
A călători înseamnă a trăi.
(Povestea vieții mele: o autobiografie)
© CCC
“Nu e suficient doar să trăieşti”, spuse fluturele, “trebuie să ai soare, libertate şi o mică floare”.
(Poveștile complete)
© CCC