Cat de felurite sunt infatisarile prin care moartea il ameninta pe bietul muritor: marea, sabia, accidentele…
Quam varia leti genera mortalem trahunt: pontus et ferrum et doli.
(Seneca Philosophus, Hippolytus)
Toti dorim sa fim laudati dupa moarte.
Omnes mortales sese laudarier optant.
(Ennius, Annales)
Moartea livida loveste cu acelasi picior in colibele saracilor si in palatele regilor.
Pallida mors aequo pulsat pede pauperum tabernas,
Regumque turres.
(Horatius, Odae)
Nimeni nu stie in ce moment va veni moartea.
Incertum est quo tempore mors ventura sit.
Aceeasi moarte ne asteapta pe toti.
...sed omnes una manei nox.
Somnul este o imagine a mortii.
Somnus est imago mortis.
(Cicero, Tusculanae Disputationes)
Nu mai ajuta la nimic sa-i tii mortului cuvantari la mormant.
Nihil iuvat ad sepulcrum mortuo narrare logos.
(Plautus, Bacchides)
Nimeni nu poate scapa de moarte.
Mortem effugere nemo potest.
(Cicero, Philippicae)
A trait.
Vixit.*
*Formula prin care romanii anuntau decesul cuiva.
Somnul este ruda cu moartea.
Consanguineus Leti Sopor.
(Vergilius, Aeneis)
Despre morti, nimic altceva decat de bine (numai de bine).
De mortuis nil nisi bene.
Cel care li-e drag zeilor moare tanar.
Quem di diligunt.
Adolescens moritur.
Moartea inseamna sfarsitul necazurilor.
Finis miseriae mors est.