Cat de felurite sunt infatisarile prin care moartea il ameninta pe bietul muritor: marea, sabia, accidentele…
Quam varia leti genera mortalem trahunt: pontus et ferrum et doli.
(Seneca Philosophus, Hippolytus)
Nimeni nu poate scapa de moarte.
Mortem effugere nemo potest.
(Cicero, Philippicae)
Despre morti, nimic altceva decat de bine (numai de bine).
De mortuis nil nisi bene.
Aceeasi moarte ne asteapta pe toti.
...sed omnes una manei nox.
Dupa moarte nu mai exista nimic.
Post mortem nihil est.
Moartea ii face pe toti egali.
Aequat omnes cinis.
(Seneca Philosophus, Epistulae)
Nu mai ajuta la nimic sa-i tii mortului cuvantari la mormant.
Nihil iuvat ad sepulcrum mortuo narrare logos.
(Plautus, Bacchides)
Moartea este sfarsitul firesc al vietii si nu o pedeapsa.
Mors naturae finis est, non poena.
(Cicero, Pro Milone)
A plecat la stramosi. (A decedat.)
Abiit ad maiores.
Leacul impotriva mortii nu se gaseste in gradini.
Contra vim mortis non est medicamen in hortis.
A trait.
Vixit.*
*Formula prin care romanii anuntau decesul cuiva.
Cel care li-e drag zeilor moare tanar.
Quem di diligunt.
Adolescens moritur.
Moartea livida loveste cu acelasi picior in colibele saracilor si in palatele regilor.
Pallida mors aequo pulsat pede pauperum tabernas,
Regumque turres.
(Horatius, Odae)
Suntem haraziti mortii atat noi, cat si toate ale noastre.
Debemur morti nos nostraque.
(Horatius, Ars Poetica)
Moartea inseamna sfarsitul necazurilor.
Finis miseriae mors est.
Copy Protected by Chetan's WP-CopyProtect.