Citate latine - Nenorocire

De multe ori, la nenorocire, multi dintre prieteni devin dusmani. Plerumque in calamitate ex amicis inimici existunt. (Caesar, Commetarii de Bello civili)

Pana si reamintirea unei nenorociri trecute constituie o alta nenorocire. Post calamitatem memoria alia est calamitas. (Syrus, Sententiae)

Dintre mai multe rele sa alegi pe cel mai mic. Ex malis eligere minima oportet. (Cicero, De officiis)

Sarpele sta ascuns in iarba. (Proverb: Nenorocirea vine de unde nu te astepti). Latet anguis in herba. (Vergilius, Bucolica)

Dupa ce ai ajuns la necaz e prea tarziu sa-l mai poti evita. Serum cavendi tempus in mediis malis. (Seneca Philosophus, Thyestes)

Zile nefericite. Nefasti dies.

Fulgerul este orb. Brutum fulmen.

Se vad plutind ici si colo putini naufragiati pe genunea de apa nesfarsita. Apparent rari nantes in gurgite vasto.

Nenorocirea vine mai repede cand nu se tine seama de ea. Citius venit periculum cum contemnitur.

Din aceste pricini, acele lacrimi. Hinc illae lacrimae. (Terentius, Andria)

E placut sa privesti de pe uscat, in siguranta, sfortarile celui ce se lupta cu marea in mijlocul vanturilor. Suave, mari magno turbantibus aequora ventis. E terra magnum alterius spectare laborem. (Lucretius, De rerum natura)

O minte clarvazatoare, la nenorocire, se asteapta sa-i vina norocul si se teme de nenorocire cand este intr-o situatie frumoasa. Sperat infestis, metuit secundis, Alteram sortem bene preparatum, Pectus. (Horatius, Odae)

Intr-o situatie grea, mustrarea este cruda. Crudelis est in re adversa obiurgatio

Intr-o situatie nefericita, buna dispozitie reduce jumatate din neajuns. Bonus animus in mala re dimidium est mali. (Plautus, Pseudolus)

Nu exista nici un rau in care sa nu fie si ceva bun. Malum quidem nullum est sine aliquo bono. (Plinius Senior, Historia Naturalis)

Vai de cei invinsi! Vae victis ! (Livius, Ab Urbe Condita)

Adversis etenim frangi non esse virorum. Barbatii adevarati nu se lasa doborati de necazuri. (Silius Italicus, Punica)

Cel care a fost fericit mai inainte, in caz de nenorocire, se socoteste de doua ori nefericit. Bis ille miser est ante qui felix fuit.

Rareori o nenorocire vine singura. Raro ulla calamitas sola venit.

Cel mai bine suporta necazurile cei care si le ascund. Optime miserias ferunt qui abscondunt. (Curtius, Historia Alexandri Magni)