Cine are o idee adevărata știe, in același timp, ca are o idee adevărată și ca nu se poate îndoi de adevărul acelui lucru. (Etica)
Baruch Spinoza
“Dacă cineva ar spune că are o idee clară şi distinctă, adică adevărata, despre o substanţă, dar că totuşi se îndoieşte că această substanţă există, ar fi acelaşi lucru ca şi când ar spune că are o idee adevărată, dar se îndoieşte de adevărul ei.”
Adevărul se reveleaza în noi. E lipsit de sens să crezi ca cineva ar putea gandi eronat, deoarece a gandi astfel nu inseamna a gândi. Eroarea nu provine dintr-o miscare a gândirii noastre, ci din acțiunea lucrurilor exterioare asupra noastră. Orice idee adevărată contine in sine propria afirmatie și forta reală a acestei afirmatii depinde doar de claritatea ideii. Acesta este motivul pentru care Spinoza nu va opera cu îndoiala metodica (sistematică) in maniera lui Descartes. Fundamentul adevărului nu este o metodă, ci insasi capacitatea de a cunoaște.
Descartes considera ca doar ceea ce este clar si evident poate fi adevarat (Adevarat nu poate fi decat ceea ce a fost perceput logic si rational). La fel, pentru Spinoza, criteriul adevărului este claritatea şi distincţia ideilor. Justeţea unei idei clare şi distincte este evidentă şi fără a mai solicita raportarea ei la obiect.
Ideea adevărată trebuie să corespundă obiectului său, dar întrucat substanţa cugetătoare/obiectul cugetator/eul care gandeste (res cogitans) şi substanţa întinsă/materia/lumea exterioara (res extensa), conform dualismului lui Descartes, sunt pentru Spinoza una şi aceeaşi substanţă, înlănţuirea ideilor în substanţa cugetătoare este în mod necesar identică cu ordinea lucrurilor în substanţa întinsă.
Astfel, Spinoza anticipează cunoscutul principiu gnoseologic materialist, potrivit căruia între legile existenţei şi legităţile gîndirii există o identitate dialectică. Această identitate, fondată ontologic în teoria substanţei, asigură adecvarea deplină la obiect şi deci adevărul ideilor clare şi distincte, fără a mai fi necesar controlul lor empiric.
Nevoia noastra majora in viata este cineva care sa ne faca sa realizam ceea ce putem.
Un prieten poate foarte bine să fie considerat cea mai importantă operă a naturii.
E asa de bine sa poti spune adevarul, macar o data, din intamplare.
Frumusetea fara gratie e ca si carligul fara momeala.
M-am desprins de confortul sigur al certitudinilor prin dragostea mea pentru adevăr - iar adevărul m-a răsplătit.
© CCC
Stiinta noastra este suma gandurilor si experientelor a nenumarate minti.
Trebuie să căutăm adevărul, să-l iubim, să-l apărăm și să-l transmitem neatins posterității noastre.
(Loci Communes, 1521)
© CCC
Între noi să fie adevărul.
(Ifigenia în Taurida, act. III, sc. 1).
O pledoarie pentru adevăr.
Intr-o epoca de minciuna universala, sa spui adevarul este deja un act revolutionar.
Niciun adevar nu merita sa ramana exemplar.
Trei categorii de adevăr ne conduc: adevărurile efective, adevărurile mistice, adevărurile raţionale.
Trois ordres de vérités nous guident: les vérités effectives, les vérités mystiques, les vérités rationnelles.
(Les Opinions et les Croyances)
Nesfarsita varietate a mintilor omenesti face ca nici un adevar sa nu se prezinte in acelasi chip pentru doi oameni.
Adevarul poate convinge usor, chiar daca pare putin verosimil.
Lumea se misca atat de repede astazi incat cel care spune ca un lucru nu poate fi facut este in general intrerupt de cineva care face acel lucru.
De data asta, ca de fiecare data, este o ocazie foarte buna daca stim pentru ce.
Exista anumite adevaruri pe care nu e destul sa le impui, ci mai trebuie sa le faci si simtite.
Dar, daca am spune intotdeauna adevarul, in lume… ne-am petrece viata insultandu-ne…
(Mizantropul și auvergnata)
© CCC
Cand vrei sa vezi foarte clar un lucru, nu-l lumina prea tare, nu-i lua de pe fata toate umbrele.