Citate despre Adevar

Adevărul nu este niciodată amuzant, altfel toată lumea l-ar spune. © CCC

Exista oameni care infrunta durerea si o accepta: caractere tari, pe care tocmai greutatea poverii ii face sa-si simta puterea, pe cand cei cu caractere slabe si fara vointa se lasa prada durerii, cum te lasi prada unei boli: ca o boala, durerea ii cuprinde, patrunde pana in adancul fiintei lor si devine una cu ei.

Deseori, cand un adevar este cel mai neplacut de auzit, este cel mai folositor de a-l spune.

Trebuie sa-ti cladesti viata pe ceea ce este sanatos in tine.

Adevărul vine înaintea frumuseţii, dacă trebuie să alegi.

Doar iluzia este usoara. Adevarul este intotdeauna dificil! (Pe patru voci) © CCC

Deşi Adevărul şi Minciuna sunt gemene, Adevărul este mai bătrân decât Minciuna. (Poeme sacre și profane) © CCC

Adevărul este că nu există adevăr. (Sfârșitul lumii, 1969)

Nimic nu cere mai multa prudenta decat adevarul.

Adevărurile se preschimbă în dogme de îndată ce sunt contestate. Orice om care rosteşte o îndoială creionează o religie. Scepticismul epocii noastre nu năruie credinţele, ci le produce, definindu-le conturul şi forma lor sfidătoare. Noi, cei care suntem liberali, am socotit odinioară liberalismul ca fiind un truism. Acum, el a fost contestat, şi ne agăţăm de el cu înverşunare ca de o religie. Noi, cei ce credem în patriotism, am socotit odinioară că patriotismul este raţional, şi am început să cugetăm mai mult asupra lui. Acum ştim că este nerezonabil şi îl luăm drept adevăr. Noi, cei ce suntem creştini, nu am cunoscut vreodată acel măreţ bun-simţ filozofic propriu tainei până când scriitorii anti-creştini nu ni l-au arătat. Lungul drum spre nimicirea minţii va continua. Totul va fi tăgăduit. Totul va deveni crez. Este foarte rezonabil să conteşti pietrele de pe drum. A le afirma va deveni o dogmă religioasă. A crede că toţi suntem într-un vis este o poziţie raţională. A spune că suntem cu toţii treji va deveni o judecată mistică. Ruguri se vor aprinde pentru a arăta că doi plus doi fac patru. Săbii vor fi scoase din teacă pentru a dovedi că frunzele sunt verzi în toiul verii. Vom ajunge să apărăm nu numai uluitoarele virtuţi şi judecăţi sănătoase ale vieţii umane, ci şi ceva mult mai uluitor precum universul acesta imposibil care se uită ţintă la noi. Ne vom lupta pentru minuni vizibile ca şi când ar fi invizibile. Vom privi imposibila iarbă şi cerul cu un curaj straniu. Vom fi dintre aceia care au văzut şi totuşi au crezut. (Ereticii)

Cine are o idee adevărata știe, in același timp, ca are o idee adevărată și ca nu se poate îndoi de adevărul acelui lucru. (Etica) Baruch Spinoza “Dacă cineva ar spune că are o idee clară şi distinctă, adică adevărata, despre o substanţă, dar că totuşi se îndoieşte că această substanţă există, ar fi acelaşi lucru ca şi când ar spune că are o idee adevărată, dar se îndoieşte de adevărul ei.” Adevărul se reveleaza în noi. E lipsit de sens să crezi ca cineva ar putea gandi eronat, deoarece a gandi astfel nu inseamna a gândi. Eroarea nu provine dintr-o miscare a gândirii noastre, ci din acțiunea lucrurilor exterioare asupra noastră. Orice idee adevărată contine in sine propria afirmatie și forta reală a acestei afirmatii depinde doar de claritatea ideii. Acesta este motivul pentru care Spinoza nu va opera cu îndoiala metodica (sistematică) in maniera lui Descartes. Fundamentul adevărului nu este o metodă, ci insasi capacitatea de a cunoaște. Descartes considera ca doar ceea ce este clar si evident poate fi adevarat (Adevarat nu poate fi decat ceea ce a fost perceput logic si rational). La fel, pentru Spinoza, criteriul adevărului este claritatea şi distincţia ideilor. Justeţea unei idei clare şi distincte este evidentă şi fără a mai solicita raportarea ei la obiect. Ideea adevărată trebuie să corespundă obiectului său, dar întrucat substanţa cugetătoare/obiectul cugetator/eul care gandeste (res cogitans) şi substanţa întinsă/materia/lumea exterioara (res extensa), conform dualismului lui Descartes, sunt pentru Spinoza una şi aceeaşi substanţă, înlănţuirea ideilor în substanţa cugetătoare este în mod necesar identică cu ordinea lucrurilor în substanţa întinsă. Astfel, Spinoza anticipează cunoscutul principiu gnoseologic materialist, potrivit căruia între legile existenţei şi legităţile gîndirii există o identitate dialectică. Această identitate, fondată ontologic în teoria substanţei, asigură adecvarea deplină la obiect şi deci adevărul ideilor clare şi distincte, fără a mai fi necesar controlul lor empiric.

E usor sa convingi pe cineva despre un adevar placut.

Sunt adevaruri asa de putin batatoare la ochi, incat descoperirea lor este aproape o creatie.

Nesfarsita varietate a mintilor omenesti face ca nici un adevar sa nu se prezinte in acelasi chip pentru doi oameni.

Ce ridicol este sa atribui adancimea unei rani nu taisului, ci stralucirii spadei. La fel deci, ce ridicol este ca superioritatea pe care adevarul i-o da unui adversar asu­pra noastra s-o atribuim stilului sclipitor al acestuia. Nu cunosc nici un stil sclipitor care sa nu-si imprumute stralucirea mai mult sau mai putin de la adevar. Numai ade­varul da veritabila stralucire.

Adevărul este apogeul tăcerii dintre bine şi rău.

Cunoaşteţi adevărul, şi adevărul acesta este: unii negri mint, unii negri sunt imorali, unii bărbaţi negri nu trebuie lăsaţi în preajma femeilor - fie ele albe sau negre. Or, acesta este un adevăr valabil pentru întreaga speţă umană, nu numai pentru o anumită rasă de oameni. Nu există om în sala aceasta care să nu fi spus în viaţa lui o minciună, care să nu fi săvârşit niciodată o faptă imorală şi nu există pe lume bărbat care să nu se fi uitat, măcar o dată, la o femeie şi să n-o fi dorit. (Să ucizi o pasăre cântătoare)

Desi iubim si prietenia si adevarul, totusi e o datorie sfanta sa pretuim mai mult adevarul.

Avem mult prea mult adevar! In ziua de azi ne-ar trebui mai multa frumusete.

Adevarul nu-l patrundem numai cu ratiunea, ci si cu inima.