Eu nu accept condiţia geniului în afara conştiinţei de sine. Eminescu, care era genial realmente, să nu-mi spună nimeni că nu avea conştiinţa genialităţii lui. Nu cred un asemenea lucru. Nu cred în geniile care se ignoră. E foarte clar pentru mine că atât Eminescu, cât şi Caragiale aveau conştiinţa genialităţii lor. Asta înseamnă că aveau şi conştiinţa apartenenţei. Ştiau cu siguranţă unul despre celălalt că exprimă o anumită porţiune din sufletul românesc, nu superioară una alteia, căci asemenea ierarhii sunt absurde, ci o porţiune esenţială.
Geniul este o indelunga rabdare.
Pedepsirea geniului sporeste faima sa.
Adevaratele, suveranele genii triumfa prin dificultatile prin care altele sunt infrante.
Geniul adevarat, lipsit de suflet, e un nonsens. Caci nici inteligenta elevata, nici imaginatia, nici amandoua reunite, nu constituie genialitatea. Dragostea! Dragostea! Dragostea! Iata esenta geniului.
(Scrisoare - 11 aprilie 1787)
Mi-am pus tot geniul in viata, in operele mele n-am pus decat talentul.
Nu poti avea geniu fara har, dar poti avea har fara geniu.
Genialitatea este capacitatea de a realiza ce ai in minte.
Geniul, acest invingator fara invinsi, acest cuceritor fara prada, ce se adapa din eternitate spre a imbogati timpul.
Oamenii de geniu sunt maretia intelectuala a unei natiuni, dar rareori puterea ei.
© CCC
Oamenii de geniu realizează uneori cel mai mult atunci când lucrează cel mai puțin, pentru că se gândesc la invenții și își formează în minte ideea perfectă pe care apoi o exprimă cu mâinile lor.
© CCC
Fata de un geniu, publicul este un orologiu care ramane in urma.
Geniul e un accident.
Un geniu! Timp de 37 de ani, am exersat paisprezece ore pe zi, iar acum ma numesc geniu!
© CCC
Primul si ultimul lucru care se cere geniului este iubirea adevarului.
Geniul e poate fata de talent ceea ce e instinctul fata de ratiune.
Genialitatea nu este nimic altceva decat o mare aptitudine pentru rabdare.
Nici un geniu nu a fost lipsit de un dram de nebunie.
Geniul este prin esenta creator, el poarta pecetea individului care il poseda. Natura, care a facut ca nici macar doua frunze sa nu semene una cu alta, vrea ca sufletele sa se deosebeasca si mai mult intre ele, iar imitatia este un fel de moarte, deoarece il lipseste pe cel care imita de existenta lui proprie.