Cum te iubesc? Să-ncerc o-nşiruire.
Adânc şi larg şi-nalt, atât cât poate
Atinge al meu suflet când străbate
Spre graţie, spre tot, spre nesfârşire.
Şi te iubesc cu zilnică iubire,
În paşnic fel, în zori, pe scăpătate -
Şi slobod, cum te lupţi pentru dreptate,
Curat, aşa cum fugi de linguşire.
Şi te iubesc cu patimă avută
În vechi dureri şi cu credinţa care
Părea, cu sfinţi copilareşti, pierdută.
Şi te iubesc cu zâmbet, plâns, suflare,
Cu viaţa mea! - şi Domnul de-mi ajută
Te voi iubi în moarte şi mai tare.
(Sonetul 43, Sonnet XLIII, Cum te iubesc?)
traducere Maria Banuş
Când iubirea stabilește regulile, dorința de putere nu mai există; acolo unde puterea este cea care domină, iubirea este distrusă. Una este umbra celeilalte.
Dragostea e ca spinul: nu-l simti cand intra, dar te doare cand il smulgi cu sila.
A iubi inseamna cautarea jumatatii intregului din care ai facut candva parte.
Ranile suferite de cea mai adanca iubire ajung pentru a face din ea o ura destul de frumoasa.
Acolo unde există o mare iubire, există întotdeauna miracole.
(În curând, Afrodita!)
© CCC
Te iubesc în timp. Te voi iubi până la sfârșitul timpurilor. Și când timpul va trece, atunci te voi fi iubit. Și nimic din această iubire, ca și nimic din ceea ce a fost, nu va putea fi șters vreodată.
(Într-o zi voi pleca fără să fi spus totul)
© CCC
Nu-i diamantul marea-ncununare
Ci lacrima pe care o culeg
Din geana ta, și încă nu-înțeleg
Ce te-a putut răni atât de tare.
Fără durere visul nu-i întreg,
Nici plânsul, zâmbet, fără alinare
Și nici un fel de importanță n-are
După trezirea ta, cu ce m-aleg.
Cât timp te pot simți supusă mie
Și încă-i noapte, și ți-e somn, și-i cald,
Străbat în gând întreaga veșnicie
Și-ntr-un ocean de liniște mă scald
Veghindu-te cu dragoste mai vie
Decât pe vremuri, stema, un herald.
(Cât timp te pot simți supusă mie)
Sa te faci iubit din mila, cand dragostea se naste din admiratie, e o idee mult prea demna de mila.
Un suflet generos vede aproape in toate imprejurarile vietii posibilitatea unei fapte care nici nu-i trece prin minte unui suflet obisnuit. Sunt clipe cand posibilitatea acelei fapte devine vizibila pentru sufletul generos, e chiar in interesul lui s-o savarseasca. Daca n-ar savarsi fapta pe care a intrezarit-o, s-ar dispretui pe sine, ar fi nenorocit. Fiecare isi vede indatoririle pe masura inteligentei sale.