Citate de Alexandru Vlahuta

Fiecare artist contribuie cu talentul sau, cu munca sa la cultivarea frumosului, care este menit sa dea un impuls pornirilor celor mai nobile ale sufletului.

Un vers frumos e ca un arcus purtat pe fibrele noastre sonore. Nu sunt gandurile lui, ci propriile noastre ganduri, pe care poetul le face sa cante in noi. Cand ne vorbeste de o femeie pe care a iubit-o, el ne trezeste delicios de dulce in suflete iubirile si durerile noastre trecute. Poetul e un evocator. Cand il intelegem, suntem tot atat de poeti ca dansul. Toti cati suntem, purtam in noi cate un exemplar din fiecare din poetii nostri, pe care nimeni nu-l cunoaste, si care va disparea pentru totdeauna, odata cu toate variantele lui, cand vom inceta sa mai simtim. Si credeti oare, ca am iubi intr-atata pe liricii nostri daca ne-ar vorbi despre altceva, decat despre noi?

Calea artei este calea inimii.

Ca-n basme-i a cuvantului putere; El lumi aievea face din pareri, si chip etern din umbra care piere, si iarasi azi din ziua cea de ieri. Aprinde-n inimi ura sau iubire, de moarte, de viata-i datator, si neamuri poate-mpinge la pieire, cum poate-aduce mantuirea lor.

Arta isi are radacinile in nevoia omului de a se exprima. Aceasta nevoie de exprimare este, pe cat se pare, un instinct al omului, harazit lui pentru ca speciei sa-i ramana conservate experientele si sentimentele individului.

Muzica este expresia pura a unei stari sufletesti.

O opera literara nu e un simplu joc al imaginatiei, capriciul izolat al unei minti infierbantate, ci copia moravurilor inconjuratoare si semnul unei stari de spirit… pornind de la monumentele literare, s-ar putea afla modul in care oamenii au simtit si au gandit cu cateva veacuri inainte.

Arta este calea creatorului spre lucrarea sa.

Sufletul omenesc nu poate suferi golul si, oriunde il gaseste, pune poezie.

In arta, nu poti face nimic fara pasiune. © CCC

Oricat de originale ar fi operele de geniu, ele sunt facute de oameni: vibram impreuna cu ele in masura in care sunt pline de umanitate, iar sentimentul prin care patrundem frumusetea nu se deosebeste prin nimic de sentimentul care le-a creat.

Arta este o presimţire a adevărului. (Caiet) © CCC

Soapta adevarului, simpla, sfanta adevarului soapta. Ce putini o aud... Si tu, care alergi toata viata pe cai ce nu sunt ale tale, si tu ai putea s-o auzi, caci e in toate inimile, dar n-o auzi de zgomotul pasilor tai.

A sti, a putea sa te opresti exact unde trebuie, iata marea putere in viata.

Colaborarea intima intre artist si materialele folosite, precum si pasiunea care uneste bucuria meseriasului - cu elanul vizionarului, il duc pe rand la esentializare, la forma ideii in sine... Sculptorul trebuie sa isi puna spiritul in armonie cu spiritul materialului.

Arta nu e un scop in sine, ci doar un mijloc de a sta de vorba cu oamenii.

Operele de arta, religia unor vremi, isi imprumuta caracterul, ritmul, stilul, vigoarea, de la o atitudine spirituala in fata lumii si a vietii…

Căile care duc la artă sunt pline de spini, dar pe ele poţi culege şi flori frumoase.

Aș putea umple toată a doua viață lucrând la gravurile mele. © CCC

Destinaţia superioară a Artei este cea comună cu Religia şi Filozofia. Ca şi acestea, Arta este un mod de exprimare a divinului, a nevoilor şi cerinţelor superioare ale spiritului. (Lecţii despre estetică, 1820)