Citate despre Discretie

Acest stil de discretie, aceasta tentatie de a ridica ziduri in jurul vietii tale interioare.

De multe ori, privind in sufletul tau ti se pare ca stai in fata unei case cu obloanele trase si cu usile incuiate. O mana necunoscuta a scris pe o hartie in colt de poarta: Plecat fara adresa...

O persoana indiscreta este ca o scrisoare deschisa pe care toata lumea o poate citi. (Oracolul manual si arta prudentei) © CCC

Un patrimoniu literar si artistic este suprema avutie a unui neam.

Iarta celui care marturiseste.

Ce ciudata impartire pe roluri: in viata, veselia vorbeste, suferinta tace – in arta e invers. Suferinta striga, veselia aproape nu are cuvant.

Discreţia în dragoste sau în prietenie e un capriciu stupid şi, în plus, un act de egoism care ucide orice sentiment, mai întâi în noi înşine, apoi în persoana iubită.

Trecutul e noaptea – iar amintirile, candele, care cu vremea se sting.

Sufletul nostru e o urna in care inchidem cenusa patimilor stinse.

Dragostea creste in raport direct cu numarul kilometrilor ce fac doi indragostiti ca sa se intalneasca.

O dragoste uitata e ca un inel aruncat in lac. Cea dintai furtuna care rascoleste adancurile, poate sa-l scoata la suprafata ca intr-o clipa sa-l arunce mai la fund.

Fereste-te de banalitate. Nu uita ca daca va fi sa te ineci - cel putin nu te ineca intr-un lighean cu apa - arunca-te in ocean...

In republica libertatii de gandire, revolutiile sunt crea­toare: ele purifica si fecundeaza.

Sunt seri calme de vară – dulci, moi... seri blânde – seri oneste... În astfel de clipe, nu poţi simţi pasiuni violente. În astfel de seri, îţi revizuieşti conştiinţa şi-ţi ierţi duşmanii... În astfel de seri, se pot citi şi cărţile autorilor mediocri...

Nu-i nimic mai greu de suportat ca o fericire nemarturisita.

Cele mai frumoase flori cresc discret în umbră… „Sub Umbra Floreo” sau „Înfloresc în umbră” este deviza națională a unui stat mic al Americii Centrale, Belize. © CCC

Nu spune tot ce stii, tot ce datorezi, tot ce ai si tot ce poti.

Văl de brumă argintie Mi-a împodobit grădina, Firelor de lămâiţă Li se uscă rădăcina.   Peste creştet de dumbravă Norii suri îşi poartă plumbul, Cu podoaba zdrenţuită Tremură pe câmp porumbul.   Şi cum de la miazănoapte Vine vântul fără milă, De pe vârful șurii noastre Smulge-n zbor câte-o şindrilă.   De viforniţa păgână Se-ndoiesc nucii, bătrânii, Plânge-un pui de ciocârlie Sus pe cumpăna fântânii. (Toamnă)

Adevaratele poezii incep acolo unde se incheie pe hartie.

Nu am omis vreuna dintre acțiunile mele sau vreunul dintre gândurile mele în acest jurnal. Sunt adevărate și firești ca sufletele înaintea lui Dumnezeu. (Jurnal) © CCC