Citate de Chrysippos

Din dorinta se naste ideea mijloacelor.

Trebuie să te gândești de două ori la ceea ce dorești pentru că, într-o zi sau alta, vei avea. (Carnețelul unui hoinar) © CCC

De la intentie la realizare e de parcurs obstacolul imens al posibilitatii.

Dorintele noastre isi creeaza, cel mai adesea, ele insele, mijloacele de satisfacere.

Poate că atunci când ne trezim că ne dorim totul, suntem periculos de aproape de a nu dori nimic. © CCC

Odată ce dorințele ne sunt satisfăcute, nu mai contează promisiunile și greșelile noastre. © CCC

Mai pastreaza intotdeauna cate o dorinta, ca sa nu fii niciodata nefericitul unei mari fericiri.

Nu dorim ceva fiindca il socotim bun, ci dimpotriva, numim bun ceea ce dorim.

Daca se socoteste ca destinul misca si conduce totul, ca nimic nu poate nici sa se abata din calea lui, nici sa-i schimbe cursul, atunci si greselile si delictele oamenilor nu trebuie condamnate si atribuite vointei lor, ci necesitatii si ordinii implacabile a destinului…totusi, oamenii sunt raspunzatori de nenorocirile lor. Caci fiecare este el insusi autorul raului pe care il sufera, si prin propriul sau imbold cade in greseala si ratacire, prin propria sa gandire si atitudine.

E in natura oricarei dorinte sa se stinga daca nu e hranita de speranta.

Asa-i facuta lumea: doreste lucruri rare! Ce in aceasta lume au mare cautare. Si cele dintai fructe par vara mai gustoase, Si razele de iarna sunt mult mai pretioase. Femeia nazuroasa e mai ispititoare, Iar usile deschise nu sunt atragatoare.

Dorinta, ca si nevoia, n-are oprelisti.

Cu cat nevoile vietii sunt mai usor de satisfacut, cu atat omul le da mai putina importanta.

Sentimentele si dorintele carora nu le dai atentie mor curand de inanitie: pentru ca atentia constienta este hrana si substanta lor.

Cand dorim intens ceva si dorinta se implineste, ni se pare ca deznodamantul a venit prea repede. Ne place mai mult mirajul bucuriei viitoare decat amintirea bucuriei trecute.

Nu e sarac cine are putin, ci cine doreste mult.

Este intelept nu acel care se intristeaza de ce-i lipseste, ci acel care se bucura de ce are.

Valoram ceva prin aspiratia noastra…Un suflet se masoara prin dorinta sa, dupa cum judecam catedralele, de la departare, dupa inaltimea clopotnitelor lor.

Dumnezeu, marginind puterile omului, i-a dat in schimb dorinte nemarginite.

Iubirea este ca soarele dupa ploaie, iar dorinta este ca furtuna dupa soare. (Venus si Adonis) © CCC