Citate de Blaise Pascal

Stiintele au doua extremitati care se ating. Prima este pura ignoranta in care se afla toti oamenii la nastere; cealalta, este aceea la care ajung mintile cele mai luminate, care, dupa ce au parcurs tot ceea ce oamenii pot sti, isi dau seama ca nu stiu nimic si se gasesc iar in starea de nestiinta initiala. Dar aceasta este o ignoranta savanta, care-si da seama de ea. Cei ce au iesit din ignoranta naturala si n-au putut ajunge la cealalta au oarecare spoiala din aceasta stiinta suficienta si fac pe invatatii. Acestia tulbura lumea si judeca lucrurile mai rau decat ceilalti. Poporul si invatatii alcatuiesc adevarata lume; ceilalti o dispretuiesc si sunt dispretuiti la randul lor.

Ce lucru incantator ca o fiinta sa fie creata pentru fericirea alteia. © CCC

Ferice de cine nu suspina dupa ce n-are si se veseleste cu ce are!

Din cei pe care soarta ii rasfata, nu socotiti pe nimeni fe­ricit mai inainte de a sti cum va muri.

Daca omul s-ar cerceta mai intai pe sine, ar vedea in ce masura e capabil sa se depaseasca.

Fericirea e ca un ecou; iti raspunde, dar nu vine. (Cugetarile unei regine)

Cu o rândunică, nu se face primăvară nici măcar pentru o zi; și tot astfel, o zi, sau un scurt răgaz, nu face un om binecuvântat și fericit. © CCC

Fericirea e greu de rememorat. E doar o strălucire. © CCC

Daca nu ne gandim cu prea multa grija la fericire si la nenorocire, ci ne preocupa mai mult stricta implinire a datoriei, fericirea vine de la sine, ea se poate naste si dintr-o viata plina de griji si renuntari.

Placerea oamenilor mari e sa faca oamenii fericiti.

Cand fiecare privim lucrurile sub alte aspecte si cu alti ochi, nu putem sa le gasim toti la fel.

Cu cat ai mai mult spirit, cu atat ai pasiuni mai mari; pentru ca pasiunile, nefiind decat sentimente si ganduri care apartin spiritului, desi sunt prilejuite de corp, este clar ca nu sunt decat spiritul insusi si ca, astfel, indeplinesc ceea ce-i este propriu lui. Nu vorbesc decat de marile pasiuni; caci celelalte se afla intr-un amestec ce cauzeaza o confuzie foarte incomoda; lucru care, bineinteles, nu li se intampla celor ce au spirit. Intr-un suflet mare, totul este mare.

Fericirea este un ragaz pe care ti-l lasa  nelinistea.

În viaţă există o singură fericire: aceea de a iubi şi de a fi iubit.

Oameni diferiti cauta fericirea in moduri diferite si pe cai diferite, si isi fac asadar diferite moduri de viata si forme de guvernare.

O masa, un scaun, un vas cu fructe si o vioara; ce altceva ii mai trebuie unui om ca sa fie fericit?

Fericirea... se afla in noi, niciodata in jurul nostru.

E o fericire sa fii iubit. E una si mai mare: sa iubesti. Cine le are pe amandoua e mai presus de lumea timpului, mai tare decat soarta, mai tare decat moartea.

Marile suflete nu sunt acelea care iubesc prea des (vorbesc de o iubire violenta): ele au nevoie de o inundare de pasiune spre a le zgudui si a le umple. Cand insa incep a iubi, iubesc mult mai bine.

Din când în când este bine să te opreşti din căutarea fericirii şi să fii doar fericit.