Citate de Sorin Cerin

Tacerea are glasul ei de intelepciune; ascult-o!

Care ţărm nu îşi iubeşte valurile şi care iubire nu-şi are îngerii inimii sale?

De ce atunci cand ma gandesc la sufletul meu pereche il simt pe Dumnezeu altfel, mai bun dar si mai exigent, mai cald dar si mai razbunator, mai trist dar gata oricand de cel mai debordant optimism dar si exuberanta izvorata din adancul etern al privirilor noastre pierdute in negura necuvintelor acestui vis cu nume de lume?

Oamenii tăcuți au cele mai zgomotoase minți.

Atunci când cuvintele tac pot în sfârşit să vorbească.

Ea nu spunea nici un cuvânt, doar ochii ei vorbeau și spuneau multe lucruri. (Meșterul don Gesualdo) © CCC

Rareori regreti de a fi vorbit putin, foarte adesea de a fi vorbit mult; maxima veche si comuna, cunoscuta de toata lumea si pe care nimeni n-o practica.

Pestii din apa-s tacuti, dobitoacele de pe pamant sunt zgomotoase, pasarile din vazduh canta. Omul insa are intr-insul tacerea marii, larma pamantului si muzica vazduhului.

Tăcerea poate sluji în a elimina cuvinte sau în a le ține la păstrare, spre a fi folosite într-o ocazie mai bună. Așa cum un cuvânt spus acum poate evita o sută mâine sau poate duce la sporirea lor cu încă o mie.

Un Dumnezeu care nu tace este un Dumnezeu care nu are prestanţă şi nici putere asupra omului.

Cel care exceleaza nu discuta, isi stapaneste stiinta si tace. (Tao Te Ching / Cartea Caii si a Virtutii) © CCC

Nu pentru că nu ai nimic de spus trebuie să îți ții gura. © CCC

Fără tine sunt pierdut printre clipele speranţelor care nu-şi mai regăsesc sensul.

Fiecare pas făcut în iubire oricât de mult ar striga tot în tăcere se va înveşmânta.

De ce oamenii sunt ascunsi, de ce se tem de adevar, uneori pana si de ei insisi? De ce nu vor sa recunoasca ca si-ar dori sa poata iubi din toata fiinta lor fiindca doar asta ramane din aceasta desertaciune cu nume de viata?

Nu există tăcere mai mare decât în iubirea care nu-şi poate striga neliniştea.

Şi ce a mai ramas din stralucirea noastra de atunci? Din destinul nostru intergalactic de stea? O amintire pe bolta unei lumi, iar aici doua suflete care se cauta etern pentru a se mistui, pentru a arde in neputinta acestei desertaciuni, la fel ca si atunci cand eram o stea.

La cel prost, tăcerea ţine loc de înţelepciune.

Cine nu aude tăcerea sfâşietoare a stelelor pe bolta inimii sale nu s-a născut pentru a iubi.

Tu singură îmi afli Printre cuvinte drumul Şi-mi vindeci rătăcirea Grădinilor pustii. Tu singură îmi aperi Şi flacăra şi scrumul Şi toată îndoiala Tu singură mi-o ştii. Tu singură, tăcere, În care pot să caut Şi ţărmul resemnării Şi tainice poteci. Tu singură mă tulburi Asemeni unui flaut Şi m-ai putea ucide Simţind că poţi să pleci. (Echilibru)