Egoismul nostru ia formele cele mai paradoxale. Astfel, eu m-am gandit adesea la ideea reincarnarii (in care, de altfel, nu-i vorba, nu cred deloc) si m-am intrebat in ce forma mi-ar conveni sa reapar pe lume. Ei bine, eu recunosc ca sunt un om plin de cusururi, ca daca am unele insusiri nu le am in masura atinsa de altii, si cu toate acestea n-as vrea sa fiu nici chiar Michelangelo. As dori sa fiu tot eu. Poate ca daca egoismul acesta e absurd, el explica totusi de ce ne impacam toti cu soarta care ne-a fost harazita.
Anii schimba lucrurile, le distruge, le ingramadeste - ingrijorari si necazuri.
Fiecare inseamna ceva numai prin ce daruieste.
Uneori, mi se pare ca nu esti femeie, ci lumina care cade pe flori.
Viata familiala este un conflict continuu: ca marea cu valurile.
Fiecare om are sufletul sau pe care nu-l poate amesteca cu altul... Doi oameni pot sa fie atrasi unul de celalalt, pot sa vorbeasca impreuna si sa se simta mai apropiati, sufletele lor sunt insa asemenea unei flori, fiecare floare avandu-si radacina intr-un loc anumit, neputandu-se sa se duca la alta floare, caci lucrul acesta ar insemna sa-si paraseasca radacina ei, ceea ce nu e cu putinta.
Acolo unde e multa lumina, e si umbra mai puternica.
Iluziile sunt pentru suflet ceea ce este atmosfera pentru Pamant.
Rari sunt aceia care privesc cu propriii lor ochi si simt cu propria lor sensibilitate.
(Cum vad eu lumea)
© CCC
Mai mult decat ideile, temperamentul este acela care oglindeste omul.
Niciodata vocile nu sunt atat de frumoase ca intr-o seara de iarna, atunci cand amurgul aproape ascunde trupul, iar cuvintele par a se naste din neant, cu o nota de intimitate rareori auzita in timpul zilei.
© CCC
Cand cade un vultur, cine poate sti in ce fund de prapastie se va opri? Prabusirile unui om se masoara intotdeauna dupa inaltimea la care se ridicase.
Fiecare isi tinea trecutul inchis in el, ca o carte stiuta pe dinafara, carte careia prietenii nu-i citeau decat titlul.